Povestea emoționantă a unei familii din Ucraina. S-a reunit după 18 luni pe același peron unde și-au spus cel mai dureros „adio” din cauza războiului „Iubiți-vă unii pe alții și aveți grijă unii de ceilalți. Rămâneți uniți până la sfârșit”

Aproape 18 luni mai târziu, Fergal Keane călătorește pentru a se reîntâlni. Copiii au probleme cu somnul. În ultima săptămână, Anna, în vârstă de 10 ani, își întreabă mama, pe Oksana, câte zile mai sunt până la plecare.

Își arată bucuria sărind de pe un picior pe altul. Merge apoi în camera ei pentru a găsi o pictură pe care a făcut-o la școală. Este o pictură în care arată micului lor apartament din Surrey, situat pe o străduță liniștită în umbra copacilor înalți.

Bucuria reîntâlnirii

În prim-plan ninge. Este imaginea iernii, așa cum era țara pe care a părăsit-o acum 18 luni. Dar ei se vor întoarce peste doar două zile, îmi reamintește micuța.

Ilya este mai rezervat de bucuria reîntâlnirii și asta pentru că este frate mai mare și joacă un rol mai înțelept. 

Întrebați despre cum se simt să își revadă tatăl la mai bine de un an de când s-au despărțit, Ilya a răspuns: „Sunt atât de fericit. Fer-i-ci-t”. A repetat cuvântul de parcă l-ar fi păstrat pentru a se bucura de momentul revederii.  

Întâi au mers la Cracovia, în Polonia, apoi pe șosea la graniță și în cele din urmă cu trenul care îi va duce prin Ucraina până la reîntâlnirea cu Jenia- tatăl și soțul căruia i-au dus dorul în toată această perioadă.

Oksana a mărturisit că nu poate crede că îl vor vedea în curând. „Este ca un vis.” Și își răspunde singură la o întrebare dintr-o dată: „ Pot să cred asta? Da!”.

Povestea familiei lor începe în crunta zi de 24 februarie 2022, atunci când primele proiectile ale armatei ruse au început să cadă în Ucraina. Cuplul vedea știrile despre acumularea de trupe chiar peste graniță, dar ca mulți ucraineni, tot ce voiau Oksana și Jenia era să-și protejeze copiii de teama războiului.

Noaptea au respectat ordinele autorităților: „Ne-am adunat cu copiii într-un spațiu mic, unde nu se putea vedea lumina din afară, și am jucat jocuri de societate”, povestește Oksana.

Au fost puși în fața unei alegeri dificile: dacă ar fi stat acasă erau expuși riscului de a muri sub bombardamente sau de a fi atacați direct de armata rusă. În acele zile crunte pentru Ucraina, nimeni nu știa să răspundă la întrebarea dacă armata rusă se va opri.

Plecarea lor a însemnat separarea. Bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani nu au voie să părăsească țara. Jenia a rămas în Ucraina  iar Oksana și copiii au plecat în Polonia. Avea o mătușă care stătea în Anglia, dar pentru ei, atunci, destinația părea o cplătorie prea lungă.

El i-a dus până la stația Lviv, o călătorie de 24 de ore de la Kharkiv. 

Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro

Citeste si: Irina Columbeanu și Ramona Gabor l-au scos pe Irinel Columbeanu de la azil! Gestul emoționant făcut de fiica fostului milionar! Unde l-a dus pe tatăl ei?- wowbiz.ro

„Nu voi uita niciodată călătoria”, povestește Oksana. „Copiii mici și bebelușii erau așezați pe mese și noi stăteam în picioare. Atâția oameni aglomerați împreună. Nu aveam nicio idee unde vom ajunge în cele din urmă. Singurul lucru era să ajungem în Polonia. Și Jenia și cu mine știam că la Lviv va trebui să ne luăm rămas-bun”.

Imaginea era cruntă: ucrainenii își părăseau casele, copiii plângeau, trenurile erau anunțate prin megafon și paralel răsunau alarmele aeriene răsunau continuu.

Oksana spune că în acel moment a simțit că viața nu bogată, nici săracă, dar împlinită, le-a fost furată. Și-au spus adio pe peronul 5 al stației Lviv în mijlocul dimineții. Jenia a avut voie să meargă până la ușa vagonului pentru a-i conduce pe cei dragi. Și-a  îmbrățișat copiii și soția și apoi s-a îndepărtat înainte de a se întoarce.

Oksana a stat lângă ușa între-deschisă a vagonului și strângea palma în semn de rămas bun. Ilya și Anna erau în spatele ei și nu i-au văzut lacrimile din ochi din momentul despărțirii.

„Nu-ți face griji. Totul va fi bine”

Jenia s-a întors la ușa vagonului, geamul de aburea de la condens. Oksana și Anna au pus mâna pe fereastră. Jenia își muta palma de la una la alta când vorbea la telefon cu Oksana. Formează un cuplu de când ea avea 15 ani și el 16. S-au întîlnit pentru prima dată în Ziua de Anul Nou din 1999, au crescut împreună.

Telefonul lui Jenia a sunat. Ilya și-a întrebat tatăl dacă are un palton și o căciulă potrivite, pentru el era important să îi țină de cald.

„Nu-ți face griji”, a răsouns Jenia, „totul va fi bine”. Era singurul lucru pe care un tată trebuia să-l spună în acele momente, deși nu știa cum aveau să evolueze lucrurile și ce se va întâmpla.

Oksana și copiii Au ajuns în Polonia unde au primit cazare temporară din partea autorităților. După patru luni, au reușit să plece în Marea Brittanie la mătușa Oksanei.

Oksana știa engleza de când era copil- mama ei fusese profesoară de engleză. În Surrey, a putut să obțină un loc de muncă într-o școală locală, unde le preda copiilor sosiți recent. Ilya și Anna au început să învețe engleza.

Oksana devenise „mamă, tată, învățătoare” pentru copiii ei, așa se descrie: „ Am descoperit că sunt puternică", spune ea. La fiecare câteva nopți- cu excepția momentelor în care nu există curent electric în Kharkiv- au o videoconferință cu Jenia. Acesta sună într-o seară în timp ce îi vizitez. Se discută despre temele copiilor și el o asigură pe Anna că progresează la matematică. "Iepurașule, nu-ți face griji... nu există oameni care să știe totul de la început.".

Vorbeau la telefon despre ceea ce se întîmplă. Jenia le povestea ororile care au loc „acasă”. La câteva momente se instalează o stare de tristețe și apelul se sfârșește cu declarații de iubire de la ambele capete ale apelului.

Citeste si: Laurențiu Reghecampf, dezvăluiri cutremurătoare despre ziua în care tatăl său s-a stins din viață: „A avut foarte multe momente când s-a simțit rău, dar mama mereu a fost lângă el.”- kfetele.ro

Citeste si: Cerințele care trebuie respectate cu sfințenie! Ce le-a cerut Maluma organizatorilor Neversea pentru a cânta la festival- radioimpuls.ro

Okasa și copiii au plănuit o vacanță: se vor reîntoarce în Ucraina. Au cumpărat biletele de avion și tren. Îl vor reîntâlni pe Jenia în Dnipro, un oraș situat în sud-estul Ucrainei, pe care el îl consideră mai sigur decât Kharkiv. Vor petrece o lună împreună într-un apartament închiriat. 

S-au îmbarcat și au pornit spre locul unde cu 18 luni în urmă spuneau cel mai dureros adio. Au văzut steagul Ucrainei pe o clădire și au exclamat: „În sfârșit!”. Trei ore mai târziu au ajuns în Lviv.

Oksana și copiii coboară exact acolo unde, cu 18 luni în urmă, au trăit adio-ul sfâșietor. Jenia îi așteaptă la ușa vagonului, cu o bucurie imensă pe care a strâns-o în toate aceste 18 luni.

Anna sare în brațele lui Jenia strigând de bucurie și punându-și brațele în jurul gâtului lui. "Oh, iu iu!".  O sărută pe frunte pe fiica sa și merge de mână cu Ilya.

Cu lacrimi în ochi, Oksana zâmbește și nu îi vine să creadă că trăiște acel moment al revederii. 

„În acest moment, este foarte greu pentru mine”, soune Jenia. „Este foarte greu să înțeleg”. 

Familia și-a continuat drumul, dar înainte, Oksana a ținut morțiș să transmită un mesaj altor ucraineni care au fost separați de război: „Iubiți-vă unii pe alții și aveți grijă unii de ceilalți. Rămâneți uniți până la sfârșit”.

Peste o lună, își vor spune din nou la revedere, dar cuvintele lui Jenia reapar:„totul va fi bine.”

Dragostea, puterea și credința au fost de neclintit pentru această familie în ciuda războiului.