Povestea lui incepe in 1912, atunci cand se naste in Delenii Cernautiului. Numele lui real este Alexandreu, dar dupa calugarie si l-a schimbat. Merge la liceul "Aron Pumnul", iar mai apoi, la dorinta parintilor de a deveni avocat, se inscrie la Facultatea de Drept in 1931. Nu i-a placut deloc si a inceput "rebeliunea".
Asta i-a adus inceputul chinului. Este arestat pentru prima data in 1941 si primeste cinci ani de inchisoare corectionala pentru rebeliune.
Lupra in "Razboiul cel Sfant, pentru Basarabia si Bucovina", asa cum el il denumise. Nu rezista mult pe front pentru ca la retragerea armatelor naziste, la Cotul Donului, langa Stalingrad, este ranit. Nemtii vin sa isi recupereze muribunzii si il descopera.
Nu se intoarce in armata, ci in lagarul din Targu Jiu. Aici decide sa isi dedice viata bisericii si se preoteste. Trimite vorba catre logodnica ce il astepta acasa si se calugareste, devenind parintele Adrian Fageteanu.
Termina Teologia in 1947 si ajunge la Manastirea Antim. Aici se apropie de celebra grupare "Rug Aprins", organizatie culturala care s-a format treptat incepand cu 1945, organizatie la baza infiintarii careia stau vizionarii Alexandru Teodorescu, publicist, si Ivan Culighin, duhovnicul mitropolitului Kievului.
Securitatea nu agreea acest cult asa ca, in 31 martie 1952 il condamna pe parintele Adrian Fageteanu la opt ani de temnita grea si la cinci de degradare civica. E dus la canal, la colonie sau in lagar, la Fagaras si mai tarziu la Jilava, acolo de unde este eliberat in toamna lui 1956.
"Cand am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gat si a aruncat-o in lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a batut crancen si a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lasat. Iarasi, am ridicat crucea si el m-a calcat in picioare. Dupa opt-noua incercari, ofiterul a cedat. M-a lasat in pace...Fiind in camera de tortura, imi spuneam: "Rezista! Nu-L face de ras pe Hristos" si poate nu o sa ma crezi, frate, dar dupa 60 de lovituri nu mai simteam nici o durere. Corpul singur lucra fara voia mea, parca se autoanestezia. In inchisoare incetezi sa existi, doar Hristos te tine in viata. La iesirea din Aiud, am aflat ca sarmana mea mama, atunci cand scria acatistul pentru preot, imi trecea numele si la vii, si la morti, nestiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – in puscarie eram si viu si mort, deopotriva". Blehan, securistul, il bate numai cu bocanul in cap. ii afecteaza, iremediabil, nervul optic. La Aiud, il scot afara, pe un ger de crapa pietrele, si ii arunca doua galeti cun apa pe el. Il lasa sa inghete, efectiv.
In inchisorile prin care a mers s-a apropiat de mari duhovnici precum Caliope Georgescu sau Calinic Caravan.
Chinul lui nu se termina aici, pentru ca in 1958 e saltat din nou si dus la Suceava. Primeste 20 de ani de munca silnica, 10 ani de degradare civica si 20 de detentiune grea pentru ca a indraznit sa aiba o "activitate intensa impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare".
Il elibereaza totusi in 1964, atunci cand merge sa slujasca la Turda, apoi la Bistrita. Din 1970 a mers la Cheia, apoi la manastirea de langa Lainici si la Putna. A murit cu adevarat pe 27 septembrie 2011, asta dupa ce, de-a lungul timpului, fusese declarat mort de sapte ori, de fiecare data gresit.