L-am intalnit pe domnul Vasilescu intr-o intersectie de pe calea Rahovei, in timp ce vindea flori de tei trecatorilor. Nu a fost necesar sa-si "strige" marfa, caci a reusit in tot acest timp, de cand iese pe strada, sa-si adune clientii fideli, care stiu mereu unde sa il gaseasca atunci cand vor sa-si cumpere flori proaspete de tei. A avut o viata activa inca de tanar si nu s-a ferit niciodata de munca.
"Am fost cofetar. Am lucrat pe Viilor. Faceam prajituri acolo. Am facut si scoala profesionala, am fost si ucenic. Am fost cofetar timp de 42 de ani. De acolo am iesit direct la pensie. Acum nu mai am rabdare sa fac prajituri, doar uneori mai fac.
Pentru fostul cofetar, odata cu batranetea a venit si amaraciunea. Pensia nu ii permite sa se descurce cu facturile si banii pentru medicamente. In urma cu ceva ani, a fost supus unei interventii chirurgicale si i s-a pus o proteza la un picior.
"Ne omoara facturile. Lumina e scumpa, gazele sunt scumpe. Platim foarte mult. Cand e iarna, ne retragem intr-o camera si ardem niste lemne intr-o soba, dar asa, cu zgarcenie. Am cumparat un boiler sa fac baie si nu mi-am dat seama ca era pe curent.
De parca batranetea nu era oricum una cu multe greutati, batranul si sotia lui au in continuare grija de unul din copiii lor, ajuns la varsta adulta, dar care a ramas cu traumatisme in urma unui accident de tren. Desi are 43 de ani, copilul lor este in continuare dependent de ei si nu poate avea o viata normala.
"Am doi baieti si patru nepoti. Am un baiat cu probleme. S-a dus si el sa munceasca in strainatate si a avut un accident de tren. I-a paralizat piciorul. L-am dus la spital si doctorii de acolo au zis sa il taie, dar apoi a venit un doctor tanar in salon, a intrebat ce are si a zis ca nu e nevoie sa ii taie piciorul. Acum merge, dar in carje. Nu are nici pensie. Locuieste cu mine, are 43 de ani", ne-a povestit, cu durere insuflet, domnul Vasilescu.