Premieră într-o închisoare din Italia! Fetița unei românce a fost botezată acolo unde mama ei este privată de libertate
Luni, 24 aprilie 2023, preoții români din Torino și din apropriere au oferit alinare sufletească celor care se află în suferință în închisoarea din Torino. Mai mult, aceștia au avut onoarea să boteze o copilă a cărei mamă româncă se află privată de libertate.
Această acțiune continuă datorită grijii și devotamentului preotului Lucian Roșu, care, din păcate, s-a stins din viață la începutul anului 2020 în urma unei boli necruțătoare, dar a rămas o sursă de inspirație pentru mulți.
Preotul Paul Porcescu de la Parohia Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu din Settimo Torinese, a fost nașul fetiței, continuând astfel tradiția de a oferi sprijin și îngrijire celor aflați în dificultate, activitate desfășurată în memoria preotului Lucian Roșu.
Ana a fost creștinată în închisoarea în care mama sa este privită de libertate
„În data de 24 aprilie 2023, în închisoarea din Torino a avut loc pentru prima dată Taina Sfântului Botez, pentru micuța Ana Miriam, fiica doamnei J.G.,
aflată în detenție temporară.
Slujba a fost oficiată de P.C. Părintele Gabriel Burcescu de la Parohia Sf. Cruce din Torino, P.C. Părinte Andrei Grosu de la Parohia Sf. Mucenici Evlampie și Evlampia din Colegno, și P.C. Părinte Paul Porcescu de la Parohia Sf. Ierarh Ioan de la Râsca și Secu din Settimo Torinese, care a fost și nașul micuței.
Realizarea evenimentului a fost posibilă și datorită bunăvoinței doamnei Doctor Cosima Buccoliero, directorul penitenciarului”, a transmis Episcopia Ortodoxă Română a Italiei.
Evenimentul a avut un impact pozitiv și asupra celorlalți angajați din închisoare, inclusiv gardieni, asistenți sociali, consilieri, medici și alți lucrători, care se confruntă în mod regulat cu sarcini dificile. Participarea la botez și alte slujbe religioase poate oferi un sentiment de normalitate și poate încuraja interacțiunile pozitive între personal și deținuți.
Botezul micuței Ana în închisoarea din Torino reprezintă un exemplu elocvent de faptul că, indiferent de circumstanțele dificile în care ne aflăm, speranța și credința pot fi întotdeauna prezente în viața noastră.
Este un act de compasiune și solidaritate care demonstrează că putem fi alături de cei care suferă, indiferent de situația lor.