Razbunarea crunta a unui militar din Brasov care si-a gasit sotia in pat cu colegul lui de garnizoana. Copiii au intrat in pamant de rusine cand au vazut asta. Niciun roman nu a mai facut asa ceva
Pe o alee a Cimitirului Municipal din Brasov, aproape de gardul de la strada, se afla un monument funerar strajuit de doua sculpturi ciudate. Doi stalpi din ciment, care le pot inspira idei necuviincioase celor cu imaginatie bogata. Putini stiu insa ca, pe vremuri, monumentul a avut o tenta explicita. Povestea ciudatului mormant incepe undeva pe la inceputul anilor ’70.
Nascut in 1912, Constantin V. a urmat cariera militara. S-a casatorit in perioada razboiului cu Arestia, o fata mai tanara decat el cu 17 ani. Razboiul si perioada imediat urmatoare, l-au tinut deseori departe de casa. intristata si plictisita de lungile asteptari, tanara sotie si-a cautat mai intai consolarea in bratele unor camarazi ai sotului.
Frumoasa foc si plina de temperament, Arestiei ii fugeau tot timpul ochii dupa barbati.
Cu timpul domnul V. a devenit foarte banuitor, dar presimtirile sale nu au fost confirmate. De fiecare data cand, intors acasa, observa asternutrurile deranjate sau simtea un parfum strain in dormitorul conjugal, sotia stia cum sa-l lamureasca ca temerile sale sunt neintemeiate. Chiar daca pe la mijlocul anilor ’40 au avut primul copil, o fata, casnicia nu mergea deloc cum ar trebui.
Obsedat de gandul ca sotia il inseala, a inceput s-o urmareasca. Asa a ajuns s-o gaseasca in pat cu un ofiter din aceeasi garnizoana cu el. Aceasta i-a implorat iertarea cu lacrimi in ochi, spunandu-i ca a fost doar o clipa de ratacire pe care a avut-o din cauza ca s-a simtit neglijata. A reusit sa-l convinga ca a fost doar o aventura nedorita. Lovit in orgoliul sau masculin, Constantin a acceptat sa ramana impreuna de dragul copilului pe care-l aveau.
In acele vremuri grele, familia ramasese singurul sau reper si nu dorea sa-l piarda. Odata cu venirea comunistilor, incepusera epurarile din Armata, iar domnul Constantin fusese trecut in rezerva. Un timp, lucrurile au mers mai bine, iar casnicia lor parea salvata. Au mai avut un copil, un baiat, iar aventurile Arestiei pareau ca au incetat.
pentru casa, chiar daca a fost nevoit sa se multumeasca cu un trai mult mai modest. in ’62, familia V. s-a mutat intr-un bloc de pe Bulevardul Saturn. Ajunsa o femeie matura, Arestia insa nu si-a pierdut nimic din temperamentul tineretii. in jurul ei roiau tot felul de barbati si de multe ori lipsea de acasa invocand tot felul de pretexte. in 1969, s-a intamplat insa nenorocirea. Domnul V. a fost anuntat ca Arestia isi pierduse viata intr-un accident de masina.
La volan era un barbat. A avut un soc cand a inteles ca era impreuna cu amantul ei. Chiar daca sotia lui murise, in Constantin s-a nascut o dorinta teribila de a se razbuna.
Dupa ce a inmormantat-o crestineste, Constantin a comandat un monument funerar cum nimeni nu mai
vazuse. Nu a fost usor sa-l lamureasca pe mesterul pietrar, dar banii care i-a pus la bataie l-au convins sa sculpteze un monument iesit din comun. Fara ca rudele si copii sa stie, pe postamentul din fata mormantului Arestiei, in loc de cruce, au fost montate doua picioare de femeie, larg desfacute, intr-o pozitie explicita. In stanga si in dreapta monumentului a plasat doi stalpi a caror forma i-a socat pe vizitatori.
Chiar daca stilizata, pentru cei care treceau pe langa mormant, scena imortalizata in marmura era clara. Babele se inchinau, iar pudicii care treceau pe alee intorceau capul. Multi insa se amuzau, povestind si altora despre grozavia vazuta. Nimeni nu a luat insa vreo masura pana in 1985, cand un activist comunist de seama si-a inmormantat sotia intr-un cavou din apropiere. Acesta a ordonat distrugerea monumentului.
Constantin nu a avut ce face dupa ce, intr-o noapte, muncitorii de la GIGCL (Grupul de Intreprinderi de Gospodarie Comunala, cei care administrau cimitirele) a demolat monumentul. Nu a reusit sa afle daca a fost distrus sau a fost pus undeva la pastrare. Odata cu revolutia din 1989, a inceput demersurile pentru a reface „opera”. A sustinut ca monumentul inlaturat de comunisti reprezenta o manifestare artistica legitima. Cu mare greutate, copii l-au convins sa renunte. Dar nu de tot. Pana la urma, a refacut doar cei doi stalpi, intr-o forma mult mai stilizata. Ajuns la 81 de ani, Constantin a murit in 1993. Copiii l-au inmormantat langa fosta lui sotie.
