Ati fost aici? Daca ajungeti in Oltenia de sub Munte trebuie sa vedeti neaparat Pestera lui Zamolxe si cel mai ingust canion din Europa
Trebuie neapărat să vedeţi Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi, dacă ajungeţi în Oltenia de sub Munte. Veţi putea admira cel mai îngust canion din Europa, dar şi cea mai prietenoasă colonie de lilieci. Ca să nu pomenim de ospitalitatea gazdelor din această zonă. George Mihai şi Cosmin Ciobanu vă întreabă: Aţi fost aici? ##VIDEO4565##
Se spune ca ar fi cele mai inguste chei din intreaga Europa. Ca e un adevar, demonstrate stiintific, ori doar o treaba de mandrie locala, e mai putin important. Ce conteaza cu adevarat este ca pe o lungime de aproximativ 3 km, cheile sapate aici, in munti, de apele Oltetului, separa Muntii Capatanii de Masivul Parang printr-o salbaticie cu adevarat spectaculoasa. Tot de aici se deschide calea catre manastirea si pestera Polovragi.
"Zamolxe e acasa? Am o banuiala. Aveti o banuiala… ca mai e. Da. Cel putin ceva ce-a ramas din legeda si din spiritual lui. Exista si legende, au
si sambure de adevar, exista si o realitate- colonia de lilieci, de la care invat foarte mult. O sa-i vedem si noi mai tarziu. Exista si un desen vechi, facut probabil de calugarii care erau pe vremuri la manastirea Polovrag.
Cu o denumire, asa, care ar trebui sa iti strecoare un pic spaima-n suflet. Exact ce trebuie, un avertisment. Moartea cu coasa! A functionat ca legatura de blestem, adica asa ceva poti pati daca treci mai departe, pentru ca chiar de la desenul Moartea- noi deja am trecut, pentru ca stim despre ce-I vorba, nu ne mai speriem, harta pesterii este completa cumva- exista multe laterale, care pe vremuri puteau fi periculoase.
Pe aceste colaterale se puteau ascunde- e dreptul primului venit- altii, refugiati de una, de alta, animalute, cum ar fi vulpi, lupi, pentru ca iarna pestera, avand temperatura constanta de +9 grade, e un adapost nu doar pentru lilieci.
Sunteti pe maini bune, ca nu intrati de unii singuri aici, veniti, o cautati pe doamna Felicia si ea va poarta pasii printr-o galerie in lungime de cat? Ah… pe drept, sa zicem un 500 de metri.
Dar masuratorile intotdeauna se fac ondulat, asa, pe pereti… si-atunci, in partea electrificata, noi avem vreo 2 km.
O pestera mult mai mare, intelegem, dar doar asta este sectorul vizitabil. Da, are peste 10 km, corect. Deci noi suntem pe artera Aval, care e de fapt varsarea raului Oltet, bineintes, ca el a facut si cheile Oltetului si etajele, cele 4. Noi ne aflam chiar la baza. Si care a fost locuita de pe vremea geto-dacilor, care aveau asezarile chiar deasupra noastra. Si pana demult incoace? Pana s-a electrificat.
Adica prin '85 a fost prima electrificare.
Deci eu n-am vazut in viata mea, as putea sa spun, o padure de lilieci… desi stim ca exista colonii importante si impresionante in multe dintre pesterile din Romania dar nu i-am vazut pe toti asa, laolalta, stransi. Nu sunt toti. Este doar un ciorchine. Sunt cam trei colonii si asta e un ciorchine mai dens. E un loc preferat de ei inspre iesirea din hibernare.
De-aici incolo nu mai merg decat afara.
Specia asta de liliac, numita Rinolofus Fermechinu sau Liliacul Mare cu Potcoava, o specie de inalta importanta comunitara, pentru ca in Europa este pe cale de disparitie, nu suporta fluctuatiile de temperatura. Si la noi? Nu avem fluctuatii de temperatura. Deci nu sunt pe cale de disparitie. Deci la noi sunt cel mai multi! Un om cu adevarat pasionat de speologie si nu numai.
Iata, va poate spune o multime de lucruri foarte interesante despre lilieci si-i musai sa ajungeti sa-i vedeti!
Un areal, vorbeam mai devreme, de vreo 20 si ceva de km, pe care se-ntind multe lucruri de vazut. Vreo doua parcuri natural, vorbim de rezervatii, de defilee, de chei, doua pesteri, Pestera Muierii, care e chiar aici, la doi pasi, peste drum si Pestera Polovragi, pe care am vizitat-o noi astazi.
80% dintre cei care vin clienti pleaca prieteni. Revin. Revin si, cum spun eu, niciodata cu mana goala. Tot mereu revin cu prieteni care prieteni revin cu alti prieteni. Au si ei bucuria asta de a putea interactiona cu tine in bucatarie, de a putea sa se simta cumva si ca acasa dar cu gradul ala de confort pe care toti il cauta atunci cand pleaca, totusi, intr-o vacanta. Vizitati, oameni buni, Oltenia de sub Munte… Doamne'ajuta!