Batranii din Romania care au fost uitati de copii si azvarliti in azilele de batrani. "Ma bucur ca macar copiii mei nu ma bat, cum fac altii" - Povestile dureroase ale unor femei uitate de toata lumea

Oare câţi dintre bunicii şi părinţii noştri sunt abandonaţi ca niste vechituri de care nu mai are nimeni nevoie? Câţi au rămas singuri pe lume sau au copii care au uitat că au fost crescuţi de mâinile lor zbârcite. Bătrâni sărmani care nu îşi permit nici măcar luxul de a sta într-un azil, nici măcar la stat. ##VIDEO24901##

Mamaie Elisabeta abia daca mai cantareste 40 de kilograme la 84 de ani. Fiica ce o avea in grija, e plecata la munca in strainatate. Biata batrana a ramas cu ginerele. Pana cand s-a trezit aruncata ca o jucarie stricata. "Este adusa de ginerele ei, avea o tensiunea si ne-a spus sa ne spalam cu ea pe cap.a lasat-o aici si nu a mai dat pe la noi", ne spune medicul Elena Olaru.

De doua saptamani spitalul din Gaesti este pentru mamaie Elisabeta a doua casa. Isi aranjeaza cu mainile tremurinde patura si spera. Ce? Doar sufletul ei stie pentru ca la spital nu a venit nimeni sa o vada. "Noi ne-am straduit peste tot sa fie luata de catre cineva pentru ca e pacat sa fie abandonata, starea generala nu e proasta necesita mancare, ingrinirem dar nu  putem tine la nesfarsit.

Noi ne straduim, dar nu se poate, ca nu este azil", spune acesi doctorita

Aproape oarba si surda, batrana saruta mainile celor care o ingrijesc.  In gestul simplu e toata multumirea ei de om singur pe lume.

In zadar au incercat medicii si asistentele sa ia legatura cu familia.  Mamaie Elisabeta e o povara la batranete. Nu si pentru doctorii de la spitalul din Gaesti.

Straini cu suflet, acestia au insistat si i-au gasit un loc la un camin pentru batrani din Ramnicu Valcea, acolo unde are si buletinul. A avut noroc cu pensia de 500 de lei. Alti batrani nu isi permit nici macar atat!

Doamna Paulina a muncit o viata sa-si creasca cei 4 copii. Pe chip i se mai citeste inca frumusetea tineretii, dar ochii sunt inrositi de atata plans.

Nu pensia de 400 de lei dupa anii grei de munca o intristeaza, ci singuratatea. La 73 de ani, isi doreste doar sa-si auda copiii spunindu-i inca o data "mama". "Ce multumire sufleteasca sa am? ca asta era cel mai important. Ca copiii sa fi vorbit cu mine.Ca stiti ca de multe ori chiar daca nu te ajuta financiar, dar sa vina un cuvant frumos din partea lor. Am noroc ca nu ma bat intr-adevar.

Ca sunt parinti care sunt batuti si de copii", isi spune femeia of-ul

Singurul sprijin sunt cei de la Casa de Ajutor Reciproc. Daca nu ar primi de aici de mancare, ar muri de foame in casa...singura, abandonata.

Mamaie Maria, parasita intr-un sopron, doamna Paulina, ramasa singura cuc, mamaie Elisabeta, "uitata" la spital de familie sunt doar cateva dintre bunicile ce-si cauta rost intr-o lume ce nu are timp sa le  ingrijeasca si iubeasca.

In azilele de stat mori pana sa gasesti un loc. De cele private nici nu poate fi vorba.