Dupa o viata de chin in care a trait fara un picior si a purtat toata viata proteze, in toamna anului trecut, bunicul lui Ionut a inchis ochii pentru totdeauna. Barbatul avea 81 de ani si locuia intr-o casa saracacioasa, dar amplasata intr-o zona foarte buna din buricul Capitalei.
Dupa moartea nepotelului iubit, a lui Ionut, baietelul sfasiat de caini, starea de sanatate a octogenarului s-a degradat de la o zi la alta, bunica ingrijindu-si sotul pana in ultima lui clipa de viata.
Cum era de asteptat, dupa inmormantare si cele 40 de de zile de doliu, familia s-a adresat unui notar si a fost deschisa procedura de succesiunea dupa batran.
Casa familiei Anghel starnea interesul vecinilor din zona. A celor care locuiesc pe strada, dar mai ales a proprietarului imobilului care sta la etajul superior celui locuit de bunica lui Ionut, acesta aratandu-se interesat sa achizitioneze parterul cladirii si sa plateasca pretul solicitat de familia Anghel.
Numai ca, socoteala sa nu s-a potrivit cu planurile familiei, fiii femeii dorind sa nu instraineze casa parinteasca, casa in care au copilarit.
“Casa le-am dat-o copiilor cu clauza. Eu voi locui aici pana la moarte si dupa moartea mea ei pot sa vanda sau sa isi imparta casa. Am doi baieti, un nepot si o nepoata. Lor le ramane tot, mie nu-mi mai trebuie nimic.
Am stability aceste lucruri din timp, pentru ca e mai bine si am trecut totul in acte la notar”, ne-a declarat Aurica Anghel, bunica lui Ionut, copilul ucis de caini, in septembrie 2013, pe un teren viran de langa parcul Tei.
