Anamaria Sanda avea doar zece ani cand a fost supusa unor umilinte care au facut-o sa se gandeasca la sinucidere. Fosta gimnasta, ajunsa acum la 31 de ani, vorbeste despre bataile si chinurile pe care le-a indurat in timpul antrenamentelor.
Anamaria Sanda, acum jurnalista, a practicat gimnastica timp de 3 ani, la Deva. Aceasta a povestit la publicatia Vocea Strazii ca era batuta, injurata si infomentata, dar si ca a stat inchisa doua zile intr-o camaruta.
„Mi-am adus aminte de toate: de batai, de jigniri, de foamea aia crunta, care ma facea sa ascund coji de paine in san si mai apoi sub perna, de pastilele de slabit date unui copil de opt ani, de injuraturi.
De perioada cand am fost bolnava de varicela si ”m-au uitat doua zile” inchisa intr-o camaruta de la ultimul etaj al internatului, iar cand si-au adus aminte de mine eram toata numai friguri, deliram si facusem pe mine, iar o colega de suferinta ma supraveghea. Sau cand am cazut la barna atat de rau, incat am avut hemoragie puternica mai multe zile si nu mi-au anuntat parintii, ca sa nu-i ingrijoram.
Nu aveam telefoane pe atunci. Imi amintesc de palmele peste fata, care-ti invineteau ochii (de fiecare data pedagogii stiau ca te-ai lovit la antrenament), de joardele ce ti se incolaceau lacome in jurul trupului si-ti lasau urme pe care nu aveai voie sa le arati. Nu am uitat niciodata ca eram fata unui miner prost, miner care acasa manca numai cartofi si fasole, ca sa-i poata plati fetei lui internatul, sa poata deveni campioana; miner prost, care, cu siguranta, a citit mai mult decat toate neamurile lor la un loc!", a povestit jurnalista in publicatia Vocea Strazii.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Aceasta a povestit ca de foame a baut cerneala si a mancat pasta de dinti si ca, atunci cand a fost rasplatita cu o ciocolata, a fost pusa sa o manance singura in fata celorlalte fete.
„Intamplari care te bantuie, desi au trecut 20 de ani si pare ca acum, ca adult, ai puterea sa te lupti cu cei care le fac rau altor oameni. Cum sa uit de anii de dupa, de cand ai mei au primit scrisoarea mea, in care ii amenintam ca ma sinucid daca nu ma iau acasa? Cat trebuie sa sufere un copil daca, la 8-9 ani, spune ca prefera sa se omoare decat sa mai ramana intr-un loc? Chiar am fost toate nebune? Cum sa uit de anii de dupa, cei in care mi s-a tot reprosat ca nu am fost in stare sa ma sacrific, sa suport, sa fac in asa fel incat sa devin campioana? Anii aia in care mi se zicea: Uite, puteai sa fii tu acolo, acum, la Jocuri. Dar nu, tu nu esti buna de nimic! Vinovatia, greata, teroarea…Toate astea m-au facut sa nu ma mai uit, vreodata, la vreun concurs de gimnastica si nici sa nu mor de extaz cu fetele noastre de aur; fiindca stiu ce se ascunde in spate: cat sacrificiu, ce dureri, lacrimi ascunse, vorbe nespuse sau vorbe frumoase spuse doar in fata camerelor de filmat, mandrie mimata doar la suprafata. Ele, campioanele, au fost mult mai tari decat mine. Ele au rezistat pana la capat. Eu nu. Nu a fost de mine”, a relatat Sanda.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
