Neagu Djuvara, a carui viata fabuloasa s-a intersectat cu momentele decisive din istoria Romaniei din ultimul secol, inflacarat liberal si unul dintre cei mai expresivi urmasi ai aristocratiei romanesti, a fost una din personalitatile postdecembriste care a vorbit cel mai mult, mai bine si cu patos autentic despre Romania si blazonul ei.
Neagu Djuvara s-a nascut in 1916, intr-o familie cu origini aromane, din partea tatalui, asa cum el insusi a povestit deseori. Din partea mamei, originile au fost aristocrate: istoricul s-a tras din boieri vechi- Gradistenii-, fiind astfel inrudit cu mari familii romanesti- Basarabii, Musatinii, Brancovenii, Cantacuzinii, Ghiculestii.
A studiat dreptul la Paris si istoria la Sorbona, iar franceza a ramas, pana la finalul vietii, limba in care a iubit.
"Mama a ramas, pana la finalul vietii, cea mai puternica figura a copilariei", marturisea istoricul si scriitorul Neagu Djuvara in acelasi interviu, ea fiind aceea care i-a purtat de grija “ca o sfanta”, dupa moartea timpurie a tatalui. ”Femeia a avut un loc enorm in viata mea, pentru faptul ca, mai intai de toate, tatal meu murise la sfarsitul razboiului, de faimoasa gripa spaniola”, isi amintea Neagu Djuvara.
”Mama, saraca, a fost extraordinara, de un curaj.., a dus barca noastra, cand nu mai reprezentam nimic in istoria familiilor din anii 1920. Ea, Tinca Djuvara, imi amintesc ca avea o carte de vizita si nu mai stiu daca era Ecaterina sau Tinca, nascuta Gradisteanu.
Dintr-o data, familiile mari din veacul al XIX-lea disparusera. Odata cu prabusirea conservatorilor dupa razboi, cel mai interesant era, imi aduc aminte de cand eram copil, sa te pui bine cu familia Bratianu”, a rememorat istoricul.Una dintre amintirile care ii ramasesera vii era aceea a participarii la campania din Basarabia si Transnistria, in vara si toamna anului 1941. A avut noroc atunci, a povestit istoricul, ca a fost doar ranit, pentru ca a fost una dintre bataliile in care armata romana a pierdut cei mai multi soldati.
In 1943, Neagu Djuvara a intrat in diplomatie si a fost cel care, in dimineata zilei de 23 august 1944, a fost trimis curier diplomatic la Stockholm, in legatura cu negocierile de pace cu URSS, pe care le-a redat in cartea ”Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 si unele amanunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulari”.
La Stockholm, Neagu Djuvara a lucrat ca secretar de legatie pana in septembrie 1947, cand comunistii au preluat si Externele. Cata vreme cortina totalitara a ramas cazuta peste Romania, a trait in exil, dar cu privirea catre ce se intampla in tara, pentru ca a militat, pana in 1961, in diverse organizatii ale diasporei.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Dupa 1961, a inceput o noua aventura fabuloasa, pe care a povestit-o in volumul sau autobiografic, ”Amintiri din pribegie”. Este anul in care a plecat in Republica Niger, unde a petrecut urmatorii 23 de ani, in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey.
In 1972, Neagu Djuvara a obtinut doctoratul de stat la Sorbona, cu o teza de filosofie a istoriei, sub indrumarea lui Raymond Aron.
Din 1984 pana in 1990 a fost secretar general al Casei Romanesti de la Paris.Imediat dupa caderea comunismului, Neagu Djuvara s-a intors in tara asupra careia, a povestit deseori Djuvara, comunismul si-a lasat pecetea, ”fierul rosu”. Daca strazile erau aceleasi, daca multe dintre cladiri inca rezistasera comunismului, societatea a fost cel mai greu de refacut, a constatat istoricul, aproape in fiecare interviu pe care l-a acordat in ultimele doua decenii.
A scris mult in cei 26 de ani de cand s-a reintors in Bucuresti si a marturisit ca lucrul la carti i-a rapit timp pretios, pentru ca a fost mereu meticulos. La ”Civilizatii si tipare istorice", carte pentru care a primit premiul de istorie al Academiei Franceze in 1976, a lucrat aproape 20 de ani si a scris-o in Africa, vreme de sase ani.
Neagu Djuvara a fost nu doar istoric, ci si un adevarat cronicar al actualitatii.
Astfel, alaturi de tezele de istorie pe care le-a formulat in volumele pe care le-a semnat la editura Humanitas, dintre care cea a originii cumane a lui Negru-Voda ramane cea mai cunoscuta si discutata (”Thocomerius-Negru Voda. Un voivod de origine cumana la inceputurile tarii Romanesti”), Neagu Djuvara a vorbit mereu, neobosit, despre valorile democratice, liberale si despre completa despartire de trecutul comunist, care ”inca nu i-a reusit Romaniei”.
Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie ''A.D.Xenopol'' din Iasi si al Institutului de Istorie ''Nicolae Iorga'' din Bucuresti.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Scriitorul a fost un sustinator al cercetarilor referitoare la istoria romanilor, fiind preocupat, in special, de filosofia istoriei.
Neagu Djuvara este autorul a 20 de volume, de specialitate si memorii, intre care se numara ”Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor'” (Paris, 1975), premiata de Academia Franceza in 1976, ”intre Orient si Occident. tarile romane la inceputul epocii moderne” (1995), ”O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, seria Istorie” (1999) si ”Amintiri din pribegie” (2005).
Numele sau apare pe mai multe volume colective, precum ”Aromanii: istorie, limba, destin” (1996, 2012) si ”Cartile care ne-au facut oameni” (2010).
In 2006, a fost decorat cu Ordinul National ''Servicul Credincios'' in grad de Mare Cruce, iar in 2010, ambasadorul Frantei la Bucuresti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter.
Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul National ”Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie 2016, a primit premiul de Excelenta la cea de-a XVI-a editie a Galei Premiilor Radio Romania Cultural.
