Aurel Vlaicu este cel care a construit avioane care au rămas în istoria aviației românești și a aviației mondiale. Iată cum arată Vlaicu I, primul avion militar din dotarea Armatei României!
Cum arată Vlaicu I, primul avion militar din dotarea Armatei României - 13 septembrie
Un geniu al mecanicii și un aviator cu un curaj aparte, Vlaicu a fost o figură importantă a revoluției tehnologice extraordinare din secolul XX.
Aurel Vlaicu, pionierul aviației românești a murit în septembrie 1913, la vârsta de doar 31 de ani, în timp ce încerca să zboare cu cel de-al doilea avion deasupra Carpaților. Dispariţia lui a fost deplânsă precum cea a unui erou național și a unui semizeu al aviației timpurii.
La data de 17 iunie 1910 a avut loc zborul primului avion construit şi pilotat în România de inginerul Aurel Vlaicu, zbor care a avut loc pe Dealul Cotrocenilor, în Bucureşti. Era primul „avion naţional”, avion realizat de un român pe pământul României. Deşi n-a zburat decât vreo 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, Vlaicu a fost peste măsură de bucuros.
Un prieten al lui Aurel Vlaicu, profesorul Gheorghe Murgoci îşi amintea că l-a anunțat pe acesta despre posibilitatea de încercare a aparatului în zbor, drept care şi-au dat întâlnire pe câmpul de la Cotroceni: „Era o după-amiază de vară, liniştită şi plăcută. După ce Vlaicu ne-a arătat aparatul, în hangar, a dat ordin soldaţilor să-l scoată afară”.
Pe 12 iunie 1910, cu aparatul intrat în istoria aeronauticii române şi mondiale sub numele de aeroplanul A.
Vlaicu No. I, Aurel Vlaicu a început efectuarea primelor rulaje la sol şi iniţierea în tainele pilotajului pe câmpul de la Cotroceni (în spatele actualei fabrici de confecţii APACA, vis-à-vis de Regimentul de Gardă). Iar după mai multe încercări nereuşite, în după-amiaza zilei de vineri, 4/17 iunie 1910, în urma unui rulaj de câţiva metri, avionul A. Vlacu No. I a decolat şi a zburat circa 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, după care a aterizat uşor.Citeste si: Ziua Pompierilor din România 2022. Programul activităților din 13 septembrie
Cum arată Vlaicu I, primul avion militar din dotarea Armatei României - 13 septembrie
Așadar, cel mai mare vis al lui Vlaicu se împlinise, aparatul construit chiar de el zburase. Prin această realizare aeronautică, România a devenit astfel a treia ţară din lume, după Statele Unite ale Americii şi Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original, inventat, construit şi pilotat de un român.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
„Bucuria cea mai mare însă am simţit-o pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuisem mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem. Fiindcă patru metri pe atunci, pentru mine erau un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. (…) Zburasem şi asta era principalul. Mă menţinusem singur în aer, făcusem evoluţii neşovăielnice. Publicul, care era de faţă, m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, după ce m-am coborât, eram ca beat de fericire. Cei din jurul meu ziceau că am înebunit. Şi eram, în adevăr, nebun de entuziasm şi mulţumire… De la furtul lui Prometeu, omul n-a mai îndrăznit nicio aventură atât de primejdioasă. Şi, pe cât se pare, ca şi Prometeu, omul modern va ispăşi prin eterne picurări de sânge această nouă taină furată Dumnezeirii”, a afirmat Aurel Vlaicu despre primul său zbor.
În 1910, Vlaicu a obținut Brevetul nr. 2258 pentru „Mașina de zburat cu un corp în forma de săgeată” . Cu acest aparat, a participat la manevrele militare de toamnă și a reușit să ducă un mesaj cifrat (ordin de lupta) de la Slatina la Piatra Olt.
După o expoziție a modelelor concepute de Vlaicu la București, ministrul român de război a finanțat un atelier și personal la Arsenalul Armatei pentru ca Vlaicu să-și continue activitatea.
Aurel Vlaicu și-a numit primul aparat de zbor: „mașină zburătoare cu fuselaj în formă de săgeată”. Aeronava avea o cabină de pilotaj în formă de diamant care atârna ca un pendul sub lonjeroanele aripilor de brad.
Avionul mai avea un elevator frontal articulat și cârme care se mișcau în tandem. Existau elice atât în față, cât și în spate, și o coadă orizontală fixă în spate, cu două suprafețe de control verticale care se aflau pe tubul central de aluminiu, un aranjament care asigura stabilitate și viraje ușoare.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Citeste si: Cum a murit, de fapt, Aurel Vlaicu. Acesta a fost pionierul aviaţiei româneşti
În august, anul 1910, Vlaicu efectua viraje bruște și depăși o altitudine de 450 de picioare, iar unul dintre zborurile sale a depășit nouă mile. Iar în termen de șase săptămâni, într-un test de recunoaștere a armatei, s-a ridicat la peste 457 de metri.
Vlaicu a câștigat un premiu din partea prințului Ferdinand al României, care a finanțat lansarea avionului Vlaicu II în februarie 1911. Acest avion era un monoplan de tip parasol, cu țesătură doar pe partea superioară a aripilor și a cozii și fără nervuri, caracteristici care au făcut ca avionul să fie ușor și agil.
Așadar, cu acest aparat va efectua primul zbor în aprilie 1911, după care va face o serie de demonstrații la Blaj – Sibiu – Brașov – Iași – Cernăuți – Arad – Lugoj – Hațeg – Orăștie – Alba Iulia – Siliște – Tg. Mureș – Dumbrăveni și Vârșeț, devenind astfel primul publicitar al aviației românești.
