VIDEO - Asta-i România! Imaginea pastorală a României de azi: Satul din munții Buzăului în care oamenii muncesc ca pe vremuri
Țărani muncind pământul cu carul tras de boi - nu vorbim de vreun tablou de al lui Grigorescu, ci de imaginea pastorală din România de azi. Într-un sat din munții Buzăului, o mână de oameni încă își duc viața ca altădată. Muncesc în clacă și lucrează pământul ca pe vremuri. Pe dealurile lor, niciun tractor și niciun utilaj agricol modern nu trage carele încărcate cu lemne sau fân, așa cum face o pereche zdravănă de boi obișnuiți cu arșița, cu frigul și pantele abrupte.
Author: Maria Stiuca luni 02 octombrie 2023 , 14:38
O imagine uluitoare care te duce cu gândul mai degrabă la un tablou din epoca interbelică, nu la o scenă din România zilelor noastre. Și totuși, e o frântură din realitatea de astăzi.
Sunt ultimele zile călduroase de toamnă, când soarele inundă timid dealurile îngălbenite. E vremea fânului, când oamenii se strâng ca pe vremuri în clacă și adună paiele în căpițe uriașe.
E ultima lor șansă să asigure hrana animalelor din gospodării pentru la iarnă. Aici, la munte, frigul e mai aprig și vremea rece vine mai devreme.
Imaginea pastorală a unui sat din Munții Buzăului. Oamenii muncesc pământul ca pe vremuri
Femeile s-au îngrămădit ca furnicile pe un deal. Chicotesc de zor în timp ce se luptă cu furcile să rostogolească un sul imens de fân la vale.
Alți săteni s-au cocoțat pe claiele înalte, cu furcile în mână, de parcă vor să străpungă albastrul cerului.
Undeva, la câțiva pași, un bărbat zdravăn se luptă între un hăis și un cea, să țină în frâu doi boi uriași, puși la jug.
Aici, în satul risipit pe dealurile Buzăului, oamenii se încăpățânează să mai muncească pământul ca pe vremuri. În fruntea lor e însuși primarul, născut și crescut aici. A terminat două facultăți, a lucrat peste 10 ani în învățământ, dar dragostea de pământ și animale l-au ținut lipit de locurile natale.
Pentru el, ziua începe la 5 jumătate dimineața și se termină după 10. Până la prânz lucrează la primărie, iar până seara se ocupă de animale.
Cea mai mare avere a lui sunt cei doi boi uriași- o rasă altădată folosită în agricultură, și pe care încearcă acum să o salveze de la dispariție. De animalele lui se folosește tot satul când e nevoie.
Fără o pereche zdravănă de boi, oamenii n-ar putea să-și facă treaba, așa că se ajută pe rând și când au nevoie apelează la forța animalelor care ajung să coste și peste 4.000 de euro.
Nea Răducu și soția sa se încăpățânează să ducă mai departe munca pământului, așa cum au pomenit de o viață. Ne spun că le-a plăcut munca de copii și pentru nimic în lume nu ar pleca de aici.
Au 4 copii, unul plecat în străinătate, trei rămași în țară, dar niciunul nu are parcă drag de animale, așa cum au avut ei.
Satul în care viața are alte obiceiuri și timpul alt ritm
În zonă nu a fost dezvoltată niciun fel de industrie. De aceea, localnicii au plecat cu traista în spate, care la oraș, care la pădure. Cei care au rămas sunt fericiți că au măcar drumuri și școli.
Vremurile moderne au ajuns și aici, dar n-au adus nimic bun, spun oamenii dezamăgiți, în timp ce-și trag sufletul la masa câmpenească întinsă la firul ierbii. E o imagine pe care n-o mai vezi în România de azi, e parcă o fotografie din alte vremuri care prinde viață aici la Lopătăreasca.
Căruțele par îngenunchiate de munții de fân care le acoperă, iar pantele sunt atât de abrupte, încât se pot împotmoli sau răsturna oricând. Toată treaba începuta în zorii zilei ar fi in zadar fără ajutorul celor doi boi.
Se lasă seara peste dealuri iar sătenii mai șterg încă o zi din calendar. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a dat putere și azi și îi cer să le dea și mâine și în toate zilele. De asta au nevoie aici, în satul în care viața are alte obiceiuri și timpul alt ritm.
