VIDEO - Asta-i România! Nu a tânjit niciodată după străinătate. A ales să-și facă raiul lui în satul natal și a continuat meseria preluată de la tată
Se poate trăi si la noi in țară, mai ales la sat! Si nu așa, de pe o zi pe alta, ci chiar foarte bine! Dar pentru asta trebuie să te sacrifici, să muncești cu drag, indiferent că-i zi sau noapte, ger sau arșiță, să pui preț pe munca ta dacă vrei sa culegi roadele. Sunt vorbele lui badea Pavel, unul dintre cei mai cunoscuti oieri din zona Mureșului - un om a cărui poveste o descoperiți acum.
„- Pe dumneavoastră v-a bătut vreodată gândul să plecați din țară?
- Nu m-a bătut niciun gând ca eu sunt mulțumit cu ce am aici. Spune un cuvânt de-al lui Dumnezeu: să nu te crezi ceea ce ești că Dumnezeu a vrut să fii așa. Fiecare s-a născut pentru ceva, nici eu nu pot să fac ce fac alții, dar nici alții ce fac eu”, a spus ciobanul.
Sunt vorbele unui om crescut la talpa țării care n-a cautat pâinea mai bună prin alte țări, ci a ales să-și facă raiul lui, în satul lui. E unul dintre românii autentici pe care abia îi mai găsești prin țara pentru care munca a fost mereu sfântă.
A ales să rămână în țara lui și să facă ce a iubit mereu
Suntem în comuna Vătava, undeva în Mureș, o așezare doldora de gospodării trainice, case care se învârt după soare, cu oameni harnici și bogați la suflet. Printre ei și badea Pavel, un cioban cu 300 de oi și tot atâtea povești.
- E cum ți-o faci. Eu sunt mulțumit de toate că ne-am cam făcut și șanț și gard. Dacă aștepți pe cineva să îți facă nu prea e convenabil, iar un primar nu poate să facă câte vor oamenii. Și să te faci primar, trebuie să fii nebun să te apuci sa comanzi în 3 sate, să te blesteme oamenii, sa ceară să nu ai de unde să le dai”, a mai spus badea Pavel.
Iarna acasă în gospodărie, vara pe munți, unde iarba e mai verde și mai grasă pentru turmele lui. Așa a crescut și așa au trecut anii, după un calendar moștenit din tată în fiu.
Pavel Șular și berbecii săi
[Sursa foto: Asta-i România]
Animalele le-au fost mereu de ajutor. De pe urma lor și-au crescut copiii, și-au făcut case și tot de pe urma lor reușesc să trăiască. Trebuie să ai grijă de ele dacă vrei ca ele să aibă grija de tine, ne spune mai în glumă, mai în serios Pavel.
In Vătava nu mai găsești prea mult teren nelucrat sau fără proprietar, pentru că cele 40 de ferme care se găsesc aici lucrează cam tot pământul. La început de drum, Pavel și-a închiriat o palmă de teren, iar acum a ajuns să dețină 40 de hectare.
A moștenit meseria din tată în fiu
E chibzuit și ține la ferma lui ca la ochii din cap.
Toți banii pe care îi face, îi reinvestește în utilaje, terenuri, hrană și medicamente pentru animale.
În orice turmă, berbecii au un loc special, mai ales că din 100 de oi, doar 3-4 aduc pe lume berbeci adevărați, adaugă bărbatul.
Câțiva pași mai încolo, badea Pavel a înțărcat separat oile cu miei într-un saivan din care ai ridica cu ușurință 2-3 case zdravene.
Au început să îi fete oile din 8 decembrie, ne povestește. E anormal, ar fi trebuit să se întâmple în martie, a mai spus bărbatul.
300 de oi: pe toate le știe după lână, după nume, după cât lapte dă fiecare. Niciuna nu „scapă” neînregistrată în caietul lui.
Animalele i-au fost dragi dintotdeauna și nu s-ar vedea făcând altceva. Oricât de greu i-ar fi parcă uită de toate când pleacă în transhumanță cu oile lui. Acolo e numai el și turma, păziți de câini și de Dumnezeu.
„Am fost în munte și sub cerul liber dormeam că nu aveam din ce face cobăr. Greu a fost! Dar a lăsat Dumnezeu brazii ăia cu vârf că nu plouă totdeauna sub ei”, a mai spus badea Pavel.
