În ziua de joi, pe data de 7 martie 2024, conform Calendarului ortodox, îi celebrăm pe Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson.
În această zi, Biserica Ortodoxă îi pomenește și pe: Sfântul Mucenic Efrem (Episcopul Tomisului), Sfinții Nestor și Arcadie (episcopii Trimitundei), Sfântul Cuvios Pavel (ucenicul Sfântului Antonie cel Mare) și pe Sfântul Efrem (patriarhul Antiohiei).
Viața Sfinților Mucenici Episcopi din Cherson, sărbătoriți joi, pe 7 martie 2024 în Calendarul ortodox
Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson au fost Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie. Ei au fost episcopi în ani diferiți.
Toți acești mucenici au fost trimiși de Patriarhul Ierusalimului ca misionari în ținuturile păgâne pentru a aduce pe aceste tărâmuri lumina credinței.
Vasilevs a înviat din morți pe copilul conducătorului din Cherson, dar apoi a fost ucis de păgâni. Apoi, după moartea sa, au venit în Cherson episcopii Evghenie, Agatodor și Elpidie. Aceștia au avut exact aceeași soartă, fiind și ei uciși de păgâni, pe 7 martie, conform crestinortodox.ro
Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson au îndurat chinuri groaznice pentru credința lor în Hristos.
[Sursa foto: Doxologia]
Mucenicul Efrem a avut parte de un sfârșit dur, fiind ucis prin decapitare. Episcopul Eterie a cerut ajutorul împăratului Constantin cel Mare și a reușit să îi alunge pe cei păgâni. Acesta a fost ucis atunci când mergea în Bizanț pentru a-i mulțumi împăratului pentru ajutorul acordat.
Sfântul Capiton a fost desemnat episcop pentru sciți, aceștia au cerut un semn de la sfânt pentru a-l lua în seamă.
L-au pus să intre într-un cuptor de foc și i-au spus că ar trebui să iasă viu din el pentru a-l crede. După ce și-a făcut semnul Sfintei Cruci, episcopul a intrat în foc și a stat mai mult timp acolo fără să sufere nicio rană și fără să i se ardă nimic.
Atunci, văzând această minune, sciții primitivi au recunoscut prezența lui Dumnezeu. După aceasta, cetatea și oamenii de pe lângă cetate au mers la Botez.
La niște timp după aceste lucruri, păgânii l-au înecat în râul Nipru pe acest Sfânt.
De ce spunem „Amin” la finalul unei rugăciuni? Semnificația puternică a acestui cuvânt
Cuvântul „Amin” la începutul sau la finalul unei rugăciuni (de cele mai multe ori la final), este întâlnit în mai multe religii. Nu doar creștinii spun „Amin”, ci și evreii și musulmanii.
Conform pildecrestine.ro, cu „Amin” se încheie rostirea crucii: „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!”.
Creștinii spun „Amin” la finalul fiecărei rugăciuni. Care este semnificația acestui cuvânt?
Chiar și așa, care este însemnătatea cuvântului „Amin”? Acest cuvânt vine din ebraica veche și se spune pentru a exprima o înțelegere. Ebraicul āmēn înseamnă „adevărat”, „cu siguranță”, „fără îndoială”.
Cuvântul „Amin” îl regăsim în Vechiul Testament, dar și în Vechiul Testament. Folosirea acestui cuvânt exprimă angajamentul în fața Domnului, dar și exprimarea convingerii că tot ceea ce am rostit într-o anumită rugăciune se va îndeplini.