Jocurile olimpice de escaladă sportivă, surfing-ul, precum și breakdance-ul, denumit oficial breaking, sunt noutățile Olimpiadei de la Paris 2024. Spre deosebire de escalada sportivă, care și-a făcut debutul la Tokyo, breakingul nu a mai participat la vreo olimpiadă până acum.
Jocurile olimpice de escaladă sportivă nu sunt chiar o noutate absolută la Paris 2024. Primele medalii din istoria Jocurilor Olimpice la escaladă au fost acordate la Olimpiada de la Tokyo din 2020.
Jocurile olimpice de escaladă sportivă- Au fost stabilite deja recorduri mondiale la escalada sportivă. Sportivul indonezian Veddriq Leonardo a stabilit recordul în timpul rundei de calificare a vitezei masculine.
#WORLDRECORD FOR VEDDRIQ LEONARDO! 🇮🇩
— The Olympic Games (@Olympics) August 6, 2024
The Indonesian climber set the record during the men's speed qualification seeding round. @NOCIndonesia1| @ifsclimbing| #SportClimbing| #Paris2024| #OMEGA| #OMEGAOfficialTimekeeper pic.twitter.com/P1Ll1lmXtm
În cadrul Olimpiadei de vară, de la Paris, care este în plină desfășurare, se va organiza pentru prima dată o competiție de breaking, cel mai nou sport olimpic, potrivit CNN.
Situația este asemănătoare și pentru escalada sportivă sau surfing, care sunt printre cele mai tinere sporturi olimpice.
Escalada sportivă este un sport modern care a devenit extrem de popular în ultimii 20 de ani.
Este un sport tânăr, mixt – cu 39% dintre alpiniștii sub 18 ani – practicat atât în aer liber, cât și într-un format mai urban în interior.
Există peste 25 de milioane de alpiniști în 150 de țări din întreaga lume.Prima competiție neoficială a avut loc în 1985, când un grup de alpiniști s-a adunat la Bardonecchia, lângă Torino, Italia, pentru un eveniment numit „SportRoccia”.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Jocurile olimpice de escaladă sportivă. Regula de bază era aceea ca sportivii să urce până la ultimul punct într-un anumit timp limită.
Un an mai târziu, la Vaulx-en-Velin, lângă Lyon, Franța, a fost organizat primul eveniment de competiție pe un perete de alpinism artificial.
În timp ce un DJ pune muzică, atleții se răsucesc, se învârt și sar- fiecare realizând un mix de joc de picioare și membre contorsionate.
Deși poate părea mai degrabă o formă de artă decât un sport, breaking, distinct de breakdance, își face debutul anul acesta în capitala Franței.
Breaking-ul a înflorit pe străzile din New York și din alte orașe americane încă din anii 1970, dar Parisul marchează prima olimpiadă în cadrul căreia sportivii, cunoscuți drept B-boys și B-girls, își vor executa mișcările. Concursul ține două zile, vineri și sâmbătă și reunește competitori din mai multe țări: China, Franța, Japonia, Olanda, Coreea de Sud, Ucraina, Kazahstan și Statele Unite.
Favoritul competiției, Victor Montalvo (poreclit B-boy Victor) din SUA, supranumit și „Michael Jordan of breaking” a declarat că jocurile olimpice vor expune breaking-ul unui public mai larg.
„Ajunge la un alt public, unul global, care credea că a murit sau nu a existat niciodată acolo, un public care are stereotipurile sau concepțiile greșite despre breaking din anii 1980”, a declarat Montalvo pentru CNN En Espanol într-un interviu recent.
Breaking-ul a fost o formă de competiție stradală de zeci de ani. În SUA acest sport face parte din cultura hip-hop și a apărut pe străzile orașului New York acum cinci decenii.
A început ca o formă de exprimare creativă în rândul tinerilor negri și latini și este considerat unul dintre elementele cheie ale hip-hop-ului, alături de rap, DJ și arta graffiti.
„Breaking-ul a fost o parte esențială a mișcării hip-hop, combinând dansul, muzica și cultura urbană”, spune Sergey Nifontov, secretarul general al World DanceSport Federation, care guvernează acest sport.
„Stilul de dans a fost puternic influențat de un amestec de mișcări din diverse surse, inclusiv gimnastică, arte marțiale și chiar jocul complex de picioare a lui James Brown.”
Dezvoltarea internetului și a rețelelor sociale a răspândit ulterior forma de artă prin conectarea dansatorilor din întreaga lume pentru a împărtăși mișcări și a învăța unii de la alții, spune Nifontov.
Sportivii care practică cel mai nou sport olimpic folosesc termenul de breaking și nu breakdance, ca un tribut adus competițiilor de dans viguroase care au loc în pauzele unei piese.
Jocurile Olimpice au adoptat același nume pentru a-i onora cultura și istoria și pentru a-i păstra autenticitatea, a mai declarat Nifontov.
„În timp ce termenul breakdance a devenit popular în mass-media mainstream în anii 1980, în mare parte datorită influențelor Hollywood și comerciale, este adesea privit ca un termen care simplifică și comercializează prea mult forma de artă. Comunitatea preferă ruperea, deoarece cuprinde semnificația culturală și artistică mai profundă a dansului”, a mai explicat Nifontov pentru CNN.
Adriana Iliescu a dezvăluit ce pensie are la 86 de ani după o viață dedicată învățământului: ”Nu ne plângem”
Ce a făcut Lucian din Pașcani, după ce a găsit un PORTOFEL cu 500 € pe o stradă din Italia
