Pe 23 noiembrie 2024, în Calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, un sihastru cu o viață deosebită, dedicată rugăciunii și nevoințelor duhovnicești.
Viața Sfântului Antonie de la Iezeru
Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Deși s-a spus că ar fi avut origini aromâne, provenind din orașul Ianina, cercetările arată că Sfântul Antonie era dintr-o familie de creștini din satele Olteniei.
Impresionat de viața de rugăciune a călugărilor de la Schitul Iezeru, Sfântul Antonie a intrat în această comunitate monahală. Dorind să-și sporească nevoințele, a cerut binecuvântarea episcopului locului, Ilarion, pentru a merge la Sfântul Munte Athos. Episcopul, recunoscând sfințenia și înțelepciunea sa, l-a sfătuit să rămână și să folosească darurile sale pentru cei din jur.
În jurul anului 1690, Sfântul Antonie s-a retras într-o peșteră din Munții Iezer, la câțiva kilometri de schit. Nemulțumit că nu avea un loc adecvat de rugăciune, a săpat un mic paraclis în stâncă, pe care l-a transformat într-o bisericuță. Acest loc de închinare a fost sfințit de Episcopul Ilarion al Râmnicului, devenind un spațiu sacru în care Sfântul Antonie se ruga neîncetat.
Datorită vieții sale exemplare, pline de smerenie și rugăciune, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, pe 20 iunie 1992, ca el să fie trecut în rândul sfinților.
Sfintele moaște ale Sfântului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer, unde credincioșii vin să se roage și să-i ceară ajutoarul.
O părticică din moaștele sale se află și la Schitul Darvari din București.