Regizorul Laurențiu Damian, mesaj emoționant despre fostul actor Dragos Pâslaru, devenit părintele Valerian
Regizorul Laurențiu Damian a povestit recent o întâmplare legată de fostul actor Dragoș Pâslaru, retras la schit de decenii bune.
Regizorul Laurențiu Damian a povestit recent o întâmplare legată de fostul actor Dragoș Pâslaru, retras la schit de aproape trei decenii. După ce a devenit părintele Valerian și a slujit ani buni la mănăstirile de pe muntele Athos, fostul actor s-a așezat la un schit părăsit din Vâlcea, pe care l-a refăcut și care acum îi este nu doar casă, ci și locul unde acesta slujește. Părintele Valerian este starețul acelui loc, care a devenit Mănăstirea Sfântul Mucenic Filimon din comuna Golești de Vâlcea, mănăstire înființată chiar de acesta și care poartă numele sfântului considerat ocrotitorul artiștilor.
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Zilele trecute, cunoscutul regizor și profesor Laurențiu Damian a postat o povestire emoționantă care îl are drept personaj principal pe părintele Valerian, un prieten vechi și statornic al lui Damian.
”Florile nu o să te mai lase să pleci…
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Curtea mânăstirii Frăsinei era plină de flori. Şi iarba parcă creştea sub ochii mei.
Atinsesem cu mâna umărul unui călugăr. Să se întoarcă, să mă asculte şi să mă ierte. Îl atinsesem uşor… era în rugăciune! Şi călugărul s-a întors. Un chip îmbătrânit, părul alb dar ochii…cer senin..S-a întors şi m-a întrebat:
- Ce mai faci Laurenţiu?
Era Dragoş Pâslaru. Adică Părintele Valerian. Adică altcineva. Şi atunci am început să plâng de parcă rămăsesem singur pe lume şi toţi ai mei mă priveau prin ochii de culoarea cerului senin.
Ochi albaştri. N-a reuşit să mă oprească. Nici cu vorba lui bună nici cu privirea lui. Plângeam după tinereţea mea, a lui, nici nu mai ştiu după cine plângeam şi m-am aşezat pe iarbă. Şi iarba creştea. Şi florile…erau trandafiri, crini şi regina nopţii. Erau mult mai mari, chiar dacă regina nopţii era închisă, orbită de lumina soarelui. Când a venit lângă mine părintele Valerian eram aproape cuprins de flori.
-Vezi că dacă mai stai mult pe iarbă nu o să te mai lase să pleci!
Am mai fost la părintele Valerian.Nu mai era acolo. Mi-au spus că îl găsesc la Pătrunsa.
Am fost, urcând deal după deal. Plecase şi de acolo. La Pătrunsa m-am aşezat pe iarbă. Credeam că o să vină. Dar n-a venit!
Erau şi la Pătrunsa aceleaşi flori.
Parcă Valerian mergea cu ele peste tot. Şi au început, aşa, ca un miracol, să tot crească. Să mă înconjoare.
- Hai, lăsaţi-mă să plec, le-am spus eu. Trebuie să-l găsesc.
Crinii s-au dat la o parte. S-au aplecat şi trandafirii.
- Da, acum ştiu cum o să-l găsesc! Când o să simt miros de flori înseamnă că el e acolo!”, a scris Laurențiu Damian.