Roșiile cu moț. Adevărul despre acest tip de roșii care au invadat piețele românești. Sunt sau nu toxice?

Roșiile cu moț. În lunile iunie şi iulie, pieţele sunt invadate de tomate a căror formă este puţin curioasă. Este vorba de acel vârf ceva mai pronunţat în partea opusă codiţei. Ce este, de fapt.

Roșiile cu moț. Unii cercetători trag un semnal de alarmă și spun că mucronul apare din cauza folosirii substanţelor chimice în exces pentru a ajunge la o coacere rapidă. Apariţia acestui mucron indică faptul că fructul a fost stimulat şi prin stimulare repetată el s-a acumulat. Moţul poate fi însă şi o caracteristică genetică, un hibrid cultivat la noi în ţară având această proprietate.

Roșiile cu moț.

”Acel mucron din vârful tomatei este generat de doi factori, genetic şi chimic. Cel indus genetic apare la hibridul bulgăresc Prekos, care este cultivat în România. Această tomată, în mod natural, foarte rar formează acest mucron care oricum nu este unul pronunţat. Deci, genetic avem puţine creaţii care manifestă această caracteristică. De regulă, la noi, tomatele care prezintă acest mucron au la bază substanţe chimice pentru polenizare sau pentru maturare forţată a fructelor”, spune cercetătorul Costel Vânătoru, de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău, pentru adevarul.ro.

Citeste si: Vinete. Cum se coc corect. Greșeala pe care o fac mulți când gătesc vinete

Roșiile, bombă de sănătate

Roşiile reprezintă o sursă de antioxidanţi, de fibre, de vitamine şi de minerale. Printre vitaminele pe care le conţin putem enumera vitamina A (foarte importantă pentru ochi), complexul de vitamine B (B1, B2, B5, B6 – care printre altele protejeaza sistemul nervos, sistemul osos şi metabolismul), vitamina C (care contribuie la o bună funcţionare a sistemului nervos şi a sistemului cardiovascular), vitamina E (responsabilă de menţinerea

tinereţii).

Citeste si: Icre de fasole. Rețeta românească veche perfectă în timpul postului

Au fost cultivate pentru întâia oară cu nu mai puţin de trei mii de ani în urmă, de către mayaşi – o populaţie enigmatică din Peru. Ei sunt cei care le-au descoperit şi le-au transformat din plantă sălbatică în aliment. Roşiile au fost preluate de alte popoare străvechi ale Americii de Sud, răspândindu-se pe întreg continentul.

În Europa, roşiile au ajuns târziu, abia prin secolul al XVII-lea, aduse de către conchistadorii spanioli. În secolul al XIX-lea, au devenit un aliment uzual pentru europeni, pentru ca acum, la începutul secolului al XXI-lea, să capete o adevărată celebritate. Iar această celebritate nu au dobândit-o doar ca aliment, ci şi ca medicament.

Farmacia conţinută într-o roşie

Roșiile cu moț.

Nu mai puţin de 90% din conţinutul roşiei este apă biologică, uşor asimilabilă de către organismul uman, care alcătuieşte suportul ideal pentru administrarea colecţiei de vitamine, minerale, enzime şi alte substanţe active ale tomatelor. Dintre vitaminele conţi­nute de roşii, cele mai importante sunt vitamina A (importantă pentru ochi şi pentru procesele endocrine), complexul B (B1, B2, B5, B6 – protectoare ale sistemului nervos, ale sistemului osos, ale metabolismului), vitamina C (necesară sistemului cardiovascular, sistemului nervos şi endocrin), vitamina E (vitamina tinereţii şi a fertilităţii) şi vitamina K (importantă pentru sinteza anumitor elemente figurate ale sângelui). Apoi, roşiile conţin cantităţi însemnate de potasiu, fosfor, fier, calciu, magneziu şi seleniu, precum şi acizi organici, aceştia din urmă având un rol important pentru sistemul digestiv. Roşiile conţin și licopină, un pigment care dă culoarea specifică tomatelor şi care are un efect antioxidant mai puternic decât celebra vitamină C, protejând eficient organismul de cancer, de bolile cardiovasculare, de procesele degenerative, de tulburările de metabolism, de diferitele intoxicaţii (inclusiv cu tutun).

Citeste si: Înghețată de casă la cornet. Cum să o prepari rapid