Pe 28 septembrie 2024, calendarul creștin ortodox prăznuiește sărbătoarea cu cruce neagră dedicată Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul.
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul, sărbătoare cu cruce neagră pe 28 septembrie 2024
Sărbătoarea cu cruce neagră de pe 28 septembrie îl cinstește pe Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul, un sfânt care a suferit multe chinuri pentru mărturisirea credinței sale. În calendarul ortodox, o sărbătoare marcată cu cruce neagră semnifică o zi de post și sobrietate, în care credincioșii sunt îndemnați să se roage și să își aducă aminte de faptele sfinților care au dus o viață sfântă.
Sfântul Hariton este cunoscut pentru curajul său de a mărturisi credința în fața persecuțiilor împotriva creștinilor și pentru viața sa ascetică, plină de înțelepciune și dăruire spirituală. În această zi, credincioșii ortodocși își îndreaptă atenția spre rugăciune și reflecție, amintindu-și de sacrificiul acestui sfânt care a suportat torturi cumplite pentru credința sa.
Cum a ajuns Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul să fie prăznuit în calendarul creștin ortodox
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul a trăit în cetatea Iconiu, în timpul împăratului Aurelian (270-275), o perioadă în care creștinii erau persecutați crunt pentru credința lor.
Hariton a mărturisit public că este creștin, ceea ce a atras furia autorităților păgâne. A fost capturat și supus la chinuri teribile, fiind torturat și bătut până când trupul său a devenit o rană deschisă. Cu toate acestea, Hariton nu a renunțat la credința sa și a rămas neclintit în fața persecuțiilor.
După moartea împăratului Aurelian, Hariton a fost eliberat din temniță, un eveniment care a marcat începutul unei noi etape în viața sa.
În loc să se întoarcă la o viață liniștită, Hariton și-a continuat pelerinajul spre Ierusalim. Pe drum, însă, a fost capturat de niște tâlhari. Într-un mod miraculos, acești tâlhari au fost uciși de un șarpe veninos care a intrat în vasul cu vin din care beau, iar Hariton a fost eliberat. În locul unde tâlharii și-au găsit sfârșitul, Hariton a transformat peștera lor într-o biserică și, cu aurul găsit la tâlhari, a construit o mănăstire.
Sfântul Hariton a trăit până la adânci bătrâneți, slujind lui Dumnezeu și construind lăcașuri de cult pentru cei care doreau să ducă o viață monahală. În Sinaxar, viața sa este descrisă ca un exemplu de dăruire și credință, fiind venerat pentru curajul și dedicarea sa în fața persecuțiilor.