S-a nascut in 1932, intr-un oras din apropiere de Cernauti, oras romanesc pe teritoriul Ucrainei de astazi, intr-o familie de evrei. Mama sa a fost asasinata de nazisti si el a fost deportat impreuna cu tatal spu intr-un lagar de munca din Transnistria.
A fost prins de sovietici si a devenit "baiat de bucatarie" timp de noua luni pentru Armata Rosie, pe care a parasit-o in 1945. A emigrat putin mai tarziu in Palestina.
"Nimeni nu voia orfani ai Europei. Singurul loc unde puteam merge era Palestina", povestea scriitorul intr-un interviu pentru AFP in 2010.
Aharon Appelfeld si-a regasit tatal, si el supravietuitor al barbariei naziste, in 1957 in Israel.
Prima sa carte i-a aparut in 1962 si a fost urmata de alte 40 de scrieri, romane si colectii de poeme. El povesteste in autobiografia "Povestea unei vieti" (1999) cum a supravietuit Holocaustului.
Appelfeld a fost recompensat cu numeroase premii internationale, inclusiv Premiul Israel pentru literatura in 1983 si Prix Médicis pentru literatura straina in 2004 pentru autobiografie. in 2005 i-a fost atribuit Premiul Nelly-Sachs pentru intreaga opera literara.
Aharon Appelfeld a refuzat sa fie clasat ca un scriitor al Holocaustului cu toate ca literatura sa a vorbit in numele celor care nu au supravietuit.
"Nu vrei sa fii un scriitor al mortii. Scrisul presupune sa fii viu", a marturisit el pentru AFP.
Profesor de literatura la Universitatea Ben Gourion din Beer seva, in sudul Israelului, din 1979 pana la pensie, Appelfeld a publicat ultimul roman in urma cu cateva luni.
Ministrul Culturii israelian Miri Regev a deplans disparitia romancierului "care ne-a lasat povestirile unei vieti intregi care vor ramane in amintirea colectiva si personala".
Dintre romanele sale, traduse deja in peste treizeci de limbi, au aparut pana acum in limba romana "Badenheim", 1939 (1979; Polirom, 2007), "Pentru toate pacatele" (Hasefer, 2000), "Caterina" (1989; Univers, 2002) si "Povestea unei vieti" (1999; Polirom, 2009), potrivit editurii Polirom.