Cu greu am ajuns la nea Ion Jorascu, barbatul de 76 de ani, din Serbestii Vechi, pe care ieri l-am vizitat. Curtea era plina de zapada, iar bietul bunic nici nu a putut sa iasa azi din casa.
-Am venit sa te-ajutam. Ia stai putin ca am sa-ti dau ceva de mancare. Ai putut sa iesi din casa? N-am iesit. Dar mancare ai? Mai este putina. Uite-aici, nea Ioane...
Ii croim drum, cat sa poata iesi pe ulita si sa strige dupa ajutor, in caz ca ramane fara lemne. Batranul a lucrat la CAP, iar pensia de 400 de lei abia-i ajunge pentru painea cea de toate zilele.
Nea Ion nici nu se incumeta sa iasa in bataia vantului si intra repede in camera in care palpaie flacara in soba.
In odaia lui nea Ion nu e cald, dar e bine... Si-asa batranul obisnuieste sa stea in plapuma, ca sa mai faca economie la lemnele oricum putine. Asa sta de cand zapada i-a ajuns pana la fereastra... Azi-noapte pentru ca ningea iar fara oprire, batranul l-a bagat in casa si pe catelul care-i tine de urat.
-Il tii la caldura, nea Ion.
- Macar pe el sa-l trimiti dupa ajutor daca matale nu mai poti. Daca ar avea gura, doamna. Cu el iti petreci singuratatea. A mai venit sora-mea de la Sendreni.
Il lasam pen ea Ion Jorascu in siguranta... Zambetul bunicului ne asigura ca o sa treaca si peste iarna asta.