Secarea lacului Aral. Catastrofă care ne arată impactul omului asupra mediului înconjurător
Marea Aral reprezenta candva a cincea suprafață de apă continentală din lume ca dimensiune. Însă, fotografiile arată o transformare radicală a Marii Aral, care acum a devenit un mic lac. Totodată, în aprilie 2010, Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon descria această tragedie a Lacului Aral ca fiind una dintre cele mai mari catastrofe ale lumii.
Author: Alina Raducu miercuri 18 august 2021 , 15:53
Lacul Aral este un lac sărat (în tradiţia geografică rusă era considerată drept mare închisă) în Asia Centrală, situat între Kazahstan şi Uzbekistan (Republica Autonomă Karakalpakstan). Este cunoscut şi sub numele de Marea Aral sau Marea Albastră.
Lacul Aral a apărut în 1986, după scăderea nivelului apelor Mării Aral și implicit, separării acesteia în două bazine acvatice independente- Aralul Mare și Aralul Mic. Până în 1987 Aralul Mic reprezenta un bazin semiînchis în nordul Mării Aral, separat de restul Aralului de insula Kokaral.
Însă, în anul 2003 Aralul de Sud s-a divizat și el în două bazine, estic în prezent Aralkum și vestic, legătură prin canalul Uzun Aral, situat la altitudinea de 29 de metri deasupra nivelului mării, care doar menținea echilibrat nivelul apelor din cele două lacuri.
În 2005 Aralul Mic (din nord) a fost diguit prin Barajul Kokaral pentru a preveni deversarea în bazinul Aralului Mare.
Totodată, în mai 2009 lacul estic din bazinul Aralului Mare a secat definitiv. În 2010, lacul a fost umplut din nou parțial cu apă din Amudaria, dar peste 4 ani, în 2014 imagini din satelit arată că lacul estic a secat complet, în locul său fiind acum deșertul Aralkum.
Lacul Aral din Vest se pare că este alimentat de ape subterane, și ar putea evita desecarea completă.
Lacul Aral a fost printre cele mai mari lacuri din lume
Lacul Aral era cândva cel de-al cincilea lac al planetei ca suprafata, însă acum se numara printre cele mai socante dezastre ecologice, conform secretarului general al ONU, Ban Ki-Moon, informează The Telegraph.
Totodată, industria piscicola din zona, care altadata prospera având 40.000 de angajati a fost distrusa si fostele orase porturi, situate de-a lungul tarmului, au devenit cimitire de vapoare. Orasul-port Aralsk, situat in nordul marii, ajunsese sa fie situat la zeci de km de apa.
Astfel, deturnarea apelor celor doua rauri care alimentau Marea Aral, mai exact Amudaria si Sardaria, prin construirea canalelor pentru irigarea desertului, a dus la scaderea suprafetei acesteia si la o crestere considerabila a salinitatii. Daca in anul 1960, suprafata Aralului era de 68,5 mii km2, in 2004 s-a redus cu 75%, iar in 2007, 90% din suprafata ce in trecut era acoperita de apele Aralului devenise uscat.
Nivelul marii a scazut cu 20 m, iar salinitatea apei a crescut pana la 100g/l (valoarea medie a salinitatii apei de mare este de 35g/l).
Încă din anul 1961 nivelul Lacului Aralulia început să scadă foarte mult din cauza deturnării apelor Amudariei şi Sîrdariei spre canalele de irigare din Asia Centrala.
Dacă în 1960 cotele apelor Aralului erau cu 53,5 m mai sus în raport cu nivelul Oceanului Mondial, în 1970 ele vor scădea cu 2 m, în 1975 cu încă 1,5 m, pentru ca în 1983 să fie cu doar 43,5 m mai sus de nivelul Oceanului Mondial (adică cu 10 m mai jos faţă de nivelul din anul 1960). Totodată, s-a înregistrat o permanentă creştere a salinităţii apei.
Dacă în 1960 acest indice era de 0,99%, zece ani mai tîrziu era deja de 1,12%, în 1975 era de 1,34%, iar în 1983 de 2,03%. În vara anului 1983 pentru ultima dată au ieşit în largul Aralului navele flotei piscicole sovietice, şi tot atunci a fost ultimul sezon turistic în staţiunile de pe coasta de sud.
In 2014, Nasa a publicat imagini din satelit cu catastrofa ecologica provocata de omenire
Aceasta catastrofa a lacului Aral este principala problema de pe agenda oficialului, acesta incearca din răsputeri sa ii determine pe liderii din regiune sa coopereze pentru a repara daunele. “Fac un apel catre toti liderii sa se aseze impreuna si sa incerce sa gasesca solutii”, a mai afirmat Ban Ki-Moon.