Secretele afacerii cu trufe. Cum poți produce și vinde cu succes ciuperca cu preț de caviar
Trufele sunt ciuperci foarte rare și extrem de parfumate care cresc pe rădăcinile anumitor arbori din păduri, acestea sunt considerate ciuperci extrem de greu de dibuit, pot fi găsite doar de culegătorii cunoscători, cu ajutorul unor câini sau al scrofițelor atrenate exact pentru această muncă.
Author: Alina Raducu miercuri 09 decembrie 2020 , 15:36
Cum poți produce și vinde ciuperca cu preț de caviar?
Nu toți știu că trufele sunt o specie de cultură, răspândită mai ales în Italia și Franța, dar de câțiva ani și în România.
Cultivarea trufelor nu este posibila decat prin tehnici de cultura incepute in laborator, unde sunt selectionate acele plante-gazda (alun, carpen, stejar, plop, fag), adica plantele tartufigene si miceliile ciupercilor, care sunt compatibile intre ele si ofera cele mai bune performante pentru a realiza o micoriza.
Cultivarea de trufe reprezinta o activitate ce poate fi foarte rentabila, fata de investitiile initiale limitate si fata de efortul mic pe care-l cere. Pentru cine poseda un teren potrivit (cu pH neutru, usor bazic, umed, putin expus la soare), exista diferite moduri de a o practica.
Conform unui reprezentant al celui mai mare importator din România de trufe, un cost minim de înființare a unui hectar este în jur de 18.600
de euro. Pe lângă acesta se mai adaugă și costurile cu Îngrădirea terenului, cu realizarea sistemului de irigare. Aciziția de utilaje sau echipamente pentru întreținerea culturii este totodată de luat în calcul pentru fermierii care încă nu dețin așa ceva.
Unii dintre cei care recoltează trufe din păduri, încercă să își vândă delicatesele făcând publice anunțuri pe internet, în ziare sau sunând diverși clienți potențiali consumatori de trufe, ori apelează la firme mai mai care produc astfel produse, astfel reușesc să își vândă producția de trufe.
Atunci când se înființează o livadă de alun trufier, ca amendamente se folosește praful de extracție li se folosesc ca fertilizanți de sinteză azot și fosfor, cu care se poate interveni doar primăvara și doar în cazul în care este nevoie. Distanța între rânduri e de circa 4 metri, iar densitatea este de 700 de copaci pe hectar.
Puieții de un an sunt protejați de tuburi de policarbonat, acesta asigurându-le un microclimat călduros în sezonul rece și răcoros pe timpul verii.
Exista aproximativ 60 de specii de trufe, dar numai cateva au importanta gastronomica si valoare comerciala. Spre exemplu, exista tipuri de trufe la care pretul de vanzare este foarte scazut, cum ar fi trufa chinezeasca (Tuber indicum) si specii cum ar fi trufa neagra (Tuber melanosporum) la care pretul de vanzare este de patruzeci de ori mai mare.
Anticii numeau trufele ca fiind „mâncarea zeilor “, mâncare cu puteri afrodisiace bine utilizate de zeul Jupiter. Bucatarii romani recomandau coacerea lor în cenusa si consumarea cu miere de albine, dar cert este ca erau folosite înca din antichitate, de ele beneficiind babilonienii, egiptenii, grecii (care le denumeau Hydnon, si de aici deriva termenul de idnologie, stiinta care se ocupa de trufe) si pâna la romani, carora li se datoreaza denumirea curenta de trufe, pâna la ei fiind numite tuberi.
Se mai spune ca trufele sunt generate de fulgere, o legenda nedemonstrata stiintific, dar nu departe de adevar. Se stie ca fulgerele se descarca asupra copacilor plini de umiditate, precum stejarul, copacul preferat al trufelor.