Este slujba tacerii. Nici un fosnet nu se aude in Biserica. Preotul citeste din Sfanta Evanghelie iar oamenii simt cum sufletul li se lumineaza.
-Daca nu era o biserica in limbaj mimico-gestual ma uitam la sfinti si nu intelegeam nimic
PREOT ILIE MIREL: ei mi-au adus in suflet acea bucurie si acea dragoste si mi-au dat acel imbold al unui nou inceput.
Parintele Ilie Mirel a venit la biserica comunitatii ortodoxe a surzilor acum 4 ani.
PREOT ILIE MIREL: Sa vii dintr-o lume in care vorbesti zi de zi si mai mult decat atat eram si un vorbaret sa vii intr-o biserica in care nimeni nu vorbeste, si mai mult sa faci si slujba in limbaj mimico-gestual iti aduce la un moment dat o introvertire.
Slujba nu difera cu nimic de cea tinuta in Biserca de vizavi.
PREOT ILIE MIREL: nu aveam un limbaj atat de bine pus la punct si imi era teama de bariera pe care o vedeam in aceasta comunicare, dar...si aici nu vreau sa fac o paranteza vreau sa sublinieze pentru toti cei care se uita la noi: persoana cu deficienta de auz si vorbire este o persoana plina de dragoste
Altarul este la vedere.
Pana si spovedania a adaptat-o nevoilor crestinilor cu deficiente de auz.
PARINTELE MIREL: am confectionat un confersor care este format din 3 laturi, in interiorul acestui confesot stau fata in fata cu persoanma cu deficineta de auz
Parintele Mirel Ilie duce cu onoare cuvantul Domnului catre inimile acestor oameni.