Grigore Sandu a fost membru al organizatiei Sumanele Negre. Grupul lui a avut o existenta scurta, pana in decembrie 1949, cand securistii au reusit sa ii prinda pe cei mai multi dintre membrii acestei grupari. Grigore Sandu a scapat, insa, deoarece el avea si o experienta mai bogata in lupta de gherila. Cand a fugit in munti, avea asupra sa inclusiv arme si munitie, scrie RFI.
A fost numit „Tarzan din Carpati“ datorita unor tehnici speciale care i-au asigurat supravietuirea in clandestinitate timp de 33 de ani. Grigore Sandu a reusit sa ii evite pe securistii trimisi pe urmele sale pentru a-l aresta prin faptul ca, de cand cadea zapada si pana primavara, el se refugia intre crengile copacilor si se deplasa din craca in craca.
Povestea lui Grigore Sandu a fost publicata prima data, in limba engleza, in editia din luna ianuarie 1990 a ziarului „Romanul Liber“, care era vocea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi. Articolul este bazat pe o scrisoare a fostului securist care il achetase pe Grigore Sandu, dupa ce s-a predat, securist care dupa 1989 a plecat in Germania.
Grigore Sandu avea, in 1990, 84 de ani si locuia in Podul Cosna din judetul Suceava. Potrivit securistului care l-a anchetat, barbatul a trait ascuns, timp de 33 de ani, in Fagaras, Muntii Apuseni si in Ceahlau. Muntele a fost casa lui, care ii asigura si hrana. A locuit in pesteri si in gropi sapate in pamant. Nu si-a permis sa contruiasca un adapost, de frica sa nu fie prins.
De multe ori a fost nevoit sa mance carne cruda, pentru ca ii era frica sa aprinda vreun foc, sa nu fie vazut. Vara aduna fructe. A pastrat un calendar crestand semne pe scoarta unor copaci tineri. Cu diferite ocazii, a salvat viata unor oameni care s-au ratacit prin multi. Apoi, in primavara lui 1978, la 33 de ani dupa ce a luat calea muntilor, a intalnit, intamplator, un preot ortodox, care i-a explicat ca ar putea sa se reintoarca in siguranta in societate, pentru ca orice ar fi facut, deja era prescris.
Intreaga poveste AICI.