Clasificarea celor mai bune nave de război din istorie nu este o sarcină tocmai uşoară. În primul rând trebuie stabilite câteva standarde care să facă distincţia între diferitele nave. Ce face o navă de război mare?
Navă militară (sau navă de război) este o navă specială destinată războiului naval și care face parte din marina militară a unui stat. Aceasta poate fi o navă de suprafață sau una submersibilă. Navele de război posedă sisteme de arme care le permit să atace, să se apere singure sau să protejeze alte unități navale.
Cuirasatul Bismarck din marina germană a avut o viaţă scurtă, dar încă oferă material pentru literatura de specialitate. Considerat cea mai bună navă de război din Atlantic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bismarck a scufundat crucişătorul HMS Hood, mândria Royal Navy, cu un singur foc din bateria sa principală.
Citeste si: 110 ani de la scufundarea Titanicului. Cum arată epava vasului despre care se spunea că este indestructibil
Pe de altă parte, spiritul marţial al conducerii navei s-a dovedit a fi fragil atunci când lucrurile au luat o întorsătură în defavoarea navei. De fapt, s-a destrămat la prima lovitură dură. Atunci când tăria de caracter a comandanţilor a dispărut, la fel s-a întâmplat şi cu cea a echipajului.
După cum arată Bernard Brodie, cuirasatul a suferit „o oscilaţie extremă” în starea de spirit. Exaltarea determinată de întâlnirea cu HMS Hood a lăsat loc disperării după o lovitură cu o torpilă venind de la un avion de război britanic.
Amiralul Günther Lütjens a adunat echipajul navei Bismarck după atacul aerian şi „l-a implorat să moară într-o manieră care să facă cinste naziştilor”. Rezultatul? O acţiune foarte „săracă” în confruntarea cu HMS Rodney, King George V şi compania lor. Echipajul de la o turelă a fugit şi a abandonat armele. După unele surse, ofiţerii de la turelă au păstrat o altă echipă la post numai sub ameninţarea armei. Ochirea ţintelor şi rata de foc a armelor – elemente cheie care determină victoria într-un duel – au avut mult de suferit.
Aşa cum menţionam mai sus, Yamato a fost un vas impunător după toate standardele. Cântărea cât un portavion timpuriu şi avea cel mai greu armament. Tunurile mamut de 45, 72 cm puteau arunca proiectile de 1450 kg pe o distanţă de 25 de mile nautice. Blindajul era, în unele zone, gros de 60-61 cm.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Dintre cele trei atribute esenţiale ale navelor de război, cu siguranţă că arhitecţii navei Yamato au preţuit mai mult calităţile defensive şi ofensive, în detrimentul vitezei. Cuirasatul prindea o viteză de 27 de noduri – destul de bine pentru un vas de proporţiile sale. Dar asta era foarte încet faţă de cele 33 de noduri la care ajungeau navele rapide ale americanilor.
La fel ca Bismarck, Yamato nu a străbătut mult timp mările şi oferă o altă istorie moralizatoare despre failibilitatea umană. În Golful Leyte, în octombrie 1944, o forţă de lucru centrată pe Yamato se năpustea asupra transporturilor care duceau la mal forţele Generalului Douglas MacArthur şi asupra portavioanelor uşoare, distrugătoarelor şi escortelor care păzeau transporturile de un atac venind de pe mare.
Yamato a avut o soartă donquijotescă, dar mai puţin infamă decât cea a navei Bismarck. În aprilie 1945, navei de război i s-a ordonat să navigheze spre compania okinawaiană cu restul flotei de suprafaţă, pentru a se opune debarcărilor Aliate. Vasul ar fi urmat să acosteze în mod deliberat, devenind astfel o armă de nescufundat, până ce ar fi fost distrusă sau muniţia sa s-ar fi epuizat. Serviciile americane au aflat de această schemă, iar bombardamentele aeriene au lichidat nava Yamato înainte ca aceasta să ajungă la destinaţie. Un sfârşit şters, insignifiant al celei mai de temut nave de război din istorie.
Iowa şi New Jersey au fost primele nave din clasa Iowa şi au înregistrat cele mai de invidiat recorduri în luptă din această clasă, mai ales în războiul din Pacific. Missouri nu era nici ea un războinic stângace, dar – singura pe această listă – este renumită pentru rezultatele diplomatice şi nu pentru fapte de arme. Generalul macArthur a acceptat capitularea Japoniei pe puntea navei Missouri, în Golful Tokyo. Missouri a devenit o metaforă a modului în care se încheie un conflict mare, cu final nedeterminat. De exemplu, preşedintele Bush Sr. a amintit despre predare în memoriile sale. Missouri a fost un barometru al modului în care operaţiunea Desert Storm s-ar putea desfăşura – se pare că o variantă modernizată a vasului Missouri era implicată în Desert Storm.
Missouri a rămas un emisar diplomatic după cel de-Al Doilea Război Mondial. Nava de război a navigat în Turcia în primele luni de după război, pe când Cortina de Fier se lăsa peste Europa şi insurgenţele comuniste ameninţau Grecia şi Turcia. Observatorii au interpretat acest voiaj al navei Missouri ca pe o garanţie a preşedintelui Harry Truman şi ca pe un angajament al Americii de a ţine departe tăvălugul sovietic de cele două state. Mesajul:Statele Unite erau în Europa şi aveau de gând să rămână. Astfel, Missouri a jucat un rol imporant în dezvoltarea strategiei de „containment”, în acelaşi timp calmând spiritele cu privire la abandonul american. Diplomaţia navală nu putea face nimic mai mult de atât.
Nava amiralului Togo Heihachiro este o emblemă a comandei maritime. Mikasa, construită de britanici, a fost probabil cea mai bună navă de război funcţională în anii sfârşitului de secol, având cea mai echilibrată balanţă între viteză, protecţie şi armament. Factorul uman era, de asemenea, puternic. Flota Imperială Japoneză era cunoscută pentru elanul şi eficienţa sa, iar Togo era renumit pentru că reuşea să combine cu măiestrie perspicacitatea şi curajul. Mikasa era esenţială acţiunilor flotei în Marea Galbenă în 1904 şi în Strâmtoarea Tsushima în 1905 – bătălii care au lăsat în urmă epavele a două flote ruseşti. Chiar şi Theodore Roosevelt considera Tsushima o confruntare navală aproape perfectă.
Precum celelalte nave din această listă, Mikasa a schimbat modul în care generaţiile următoare s-au raportat la lumea diplomaţiei şi a războiului. Comandanţii japonezi din perioada interbelică plănuiau să repete schema de la Strâmtoarea Tsushima în cazul în care Japonia ar fi intrat în conflict cu SUA. Mikasa şi restul flotei japoneze erau temute în zona largă a Asiei. Japonia dovedea că puterile imperiale vestice puteau fi înfrânte în luptă şi expulzate din teritoriile pe care le ocupaseră. Personaje influente, de la Sun Yat-sen la Gandhi şi du Bois, omagiau momentul Tsushima, când Japonia demonstrase că se poate înlătura conducerea colonială.
HMS Victory a fost o navă militară de primă mână, cu trei punţi pentru tunuri. Dar faima sa vine, în principal, din asocierea cu Lordul Horatio Nelson, „întruchiparea puterii maritime a Marii Britanii” (Mahan). În 1805, Nelson a condus flota sa depăşită numeric într-o luptă împotriva unei coaliţii franco-spaniole, la Trafalgar, în apropiere de Gibraltar. Nelson şi mâna sa dreaptă, Amiralul Cuthbert Collingwood au condus coloane de nave care au perforat linia de luptă inamică. Royal Navy a zdrobit adversarul, spulberând visele lui Napoleon de a invada insulele britanice.
Nelson a rămas de atunci sinonim cu o bătălie decisivă, dusă în condiţii vitrege. Într-adevăr, repunerea în scenă a bătăliei de la Trafalgar a devenit un „sfânt Graal” al strategilor navali din întreaga lume. Victory a fost ancorată permanent la Portsmouth, unde serveşte drept altar memoriei lui Nelson şi a realizărilor sale.
Citeste si: Ciocnire între nave pe canalul Sulina
Horoscop zilnic, 20 septembrie 2024: Trei zodii își schimbă viața radical. Acestea au noroc în carieră și întâlnesc o persoană specială
Orașul din România în care poți cumpăra o garsonieră cu doar 3400 de euro. Necesită îmbunătățiri
VIDEO. Scene șocante: un deținut se furișează în spatele unei tinere și își dă pantalonii jos. Ce a urmat
