Martisorul, simbol asociat venirii primaverii celebreaza schimbarea anotimpului si odata cu aceasta, transcenderea catre o alta stare. Incarcat de semnificatii spirituale, cu profunde radacini ancestrale, ramane un obicei neschimbat de trecere timpului.
In functie de zona tarii, legendele ne spun povesti diferite si aproape niciodata nu trec neobservate. Colorate, si mici ori mari, confectionate din diverse materiale si oferite cu cele mai frumoase intentii, aceste martisoare nu contenesc sa impresioneze prin fragilitatea si bucuria pe care o raspandesc.
De unde a venit traditia?
A pornit ca semn al infinitului si asumat puterii absolute prin rasucirea a doua fire colorate (alb si rosu), a continuat ca moneda prinsa de acestea, iar astazi il regasim in cele mai neconventionale forme si culori, dar unite
Reprezentantele sexului frumos primesc din partea celor apropiati micile atentii, in prima zi a lunii martie, pentru noroc si bunastare. Au intrat in constiinta colectiva ca lucruri sfinte, iar astazi le regasim intr-o continua evolutie, ca fiind podoabe alese si jucarii atent mestesugite. Se poarta pe intregul parcurs al lunii martie (sau tot anul daca este o bijuterie in sine) si pana cand primavara isi intra cu adevarat in drepturi. Talismane purtatoare de sansa, acestea aduc an de an in centrul atentiei cele mai interesante traditii si obiceiuri cu care sunt asociate.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Martisorul se poate purta traditonal la piept sau la incheietura mainii, ca reprezentant al comuniunii perfecte intre natura si fiinta umana. Spre exemplu, in Modova baietii sunt cei care primesc frumoasele atentii in prima zi a lunii martie, iar fetele din parte lor, in data de 8. Pentru Oltenia istoria povesteste ca fetele mari le purtau in san pentru gasirea sortitului in anul respectiv, localnicii din zona Ardealului le insusesc drept amulete impotriva duhurilor rele, iar in partea sud-estica, in apropierea litoralului, ele sunt purtate pana la sosirea pasarilor migratoare si apoi aruncate spre cer ca
semn al fericirii nemarginite.
Datinile si obiceiurile privitoare la martisor sunt atestate inca din cele mai vechi timpuri si pastreaza chiar si cu ani adaugati, minunate stari de spirit capabile sa dezvolte cele mai intense emotii. Indiferent de locul de purtare sau asezare dupa perioada cunoscuta de toata lumea, ele implinesc cele mai ascunse si arzatoare dorinte atata timp cat sunt invocate cu sufletul deschis.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Etalon al biruintei, reprezentantul binelui care dateaza cu mult inainte de aparitia crestinismului, nu a fost ocolit nici in literatura romana de poeti si scriitori de vaza, prin numeroase poezii si opere ce il au drept laitmotiv.
Atat Tudor Arghezi, cat si Ion Pillat sau George Cosbuc i-au dedicat versuri, iar cel din urma afirma foarte frumos ca: “scopul purtarii lui este sa iti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul.
Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatire de suflet...”Atunci si acum, aici si acolo, martisorul face parte din traditia poporului roman, deschizator al anului agrar inca din perioada precrestina. Impletire inseparabila a multor principii bine inradacinate, ramane elementul principal al primaverii, plin de vitalitate si energie asupra caruia toata lumea are o raportare pozitiva.
