Giménez-Rico a murit pe data de 12 februarie, în Madrid, infectat cu COVID-19, potrivit informațiilor oferite de către familia acestuia.
Cariera de regizor a lui Giménez-Rico
Giménez-Rico a regizat unele dintre marile opere ale cinematografiei rural-sociale spaniole . Licenţiat în Drept la Universidad de Valladolid, el a lucrat ca scenarist şi regizor de film şi s-a format ca jurnalist în Madrid.
După o perioadă în care s-a dedicat criticii şi radioului, în 1963 a devenit asistent de regie ai unora ca Vittorio Cottafavi, Eugenio Martín, Antonio Mercero şi Javier Setó. Primul său lungmetraj ca scenarist şi regizor a fost „El hueso” (1968).
În decembrie 1988, până atunci fiind directorul Asociaţiei Regizorilor şi Realizatorilor de Film Spaniol, a fost ales preşedintele Academiei spaniole de film, înlocuindu-l pe Fernando Trueba.
Reales în 1990, a deţinut funcţia până în 1992, an în care nu a mai candidat şi locul său a fost luat de actorul Fernando Rey.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Citeste si: Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat- antena3.ro
Citeste si: Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare- wowbiz.ro
Citeste si: Doliu în presa din România! Un jurnalist cunoscut a murit la scurt timp după vaccinarea anti-Covid
Ce actori a lansat Antonio Giménez-Rico
A semnat numeroase adaptări literare şi a lansat actori ca Aitana Sánchez-Gijón, José Coronado şi Maribel Verdú. Giménez-Rico a regizat unele dintre cele mai cunoscute filme spaniole ale anilor 1980, precum „Vestida de azul” (1983), un documentar despre transexualitate, şi „El disputado voto del señor Cayo” (1986), după o poveste a lui Miguel Delibes, unul dintre autorii săi preferaţi.
Cu „Jarrapellejos” (1987) a primit un premiu Goya pentru cel mai bun scenariu adaptat, împărţit cu Manuel Gutiérrez Aragón.
Citeste si: Cutremurător: O tânără a fost ucisă de un câine în timp ce dormea
În anii 1990 a regizat „Catorce estaciones” (1990), „Tres palabras” (1993), „Sombras y luces: Cien años de cine español” (1996) şi „Las ratas” (1997). Au urmat „Primer y último amor” (2002), film bazat pe romanul omonim al lui Torcuato Luca de Tena, şi „Hotel Danubio” (2003), versiune a filmului „Los peces rojos” (1955) al lui José Antonio Nieves Conde.
Ultimele sale proiecte au fost „El libro de las aguas” şi „Inquietud en el paraíso”, adaptări ale unor romane semnate de Alejandro López Andrade, respectiv Óscar Esquivías.