Valentin a fost lăsat să moară în depozitul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare. Personalul a refuzat să-i dea mâncare și medicamente de frică să nu se infecteze cu HIV
Tânărul a fost lăsat să piară în condiții sub orice critică, în frig, foame, mizerie și fără tratamentul care îi era atât de necesar.
Valentin a pierit în anul 2004, în data de 20 februarie. Atunci și-a dat ultima suflare într-o cameră declarată depozit de la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, în județul Dolj. Avea doar 18 ani atunci și și-a petrecut ultimele zile de viață în mizerie și foame, în frig și fără să primească tratamentul de care ar fi avut nevoie.
Valentin era orfan. Nu avea pe nimeni, avea dizabilități intelectuale severe, era infectat cu HIV și a decedat în condiții extrem de suspecte.
Moartea lui Valentin a fost ignorată ani la rând de sistem
Înainte să se stingă din viață, echipele de monitorizare au găsit condiții cutremurătoare în unitatea medicală.
Zeci de pacienți au murit de malnutriție și frig la Spitalul Poiana Mare. În cazul lui Valentin, spitalul a refuzat să facă autopsia, pentru că nu au considerat decesul suspect.
Abia în anul 2014, la 10 ani de la moartea lui Valentin, CEDO a condamnat România pentru tratamentul inuman la care a fost supus tânărul orfan.
Valentin s-a născut pe 15 septembrie 1985 și nu și-a cunoscut tatăl, iar mama l-a abandonat încă din primele clipe de viață.
Întreaga sa existență a fost marcată de traiul în centrul de plasament nr. 7 din Craiova, unde a locuit până la 18 ani, de unitatea medico-socială Cetate și de Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, unde și-a găsit și sfârșitul. De fiecare dată când a fost mutat de la instituție la alta, acesta nu a fost consultat, întrebat și nici nu a avut reprezentare juridică.