În sărăcie lucie, așa găseam familia Opriș, în urmă cu o jumătate de an. Doi părinți, un bunic și doi copii trăiau ca în zorii civilizației, într-o casă de chirpici, la marginea unui sat din Teleorman. Cu zâmbetul pe buze își împărțeau amarul și lumina de la lumânare, după ce, în urmă cu aproape zece ani casa li s-a făcut scrum.
Au reușit să-și facă un acoperiș nou deasupra capului, din puțin, după ce casa le-a luat foc
„E greu și pentru mine și pentru copii. Cu un curent ar fi mai ușor că fetei îi trebuie pentru lecții. Ei n-au nimic, copiii nu se uită la nimic. O mașină de spălat pentru soție că spală la mână. E greu fără un curent”, povestește tatăl copiilor.
Dumnezeu le-a luat tot la un moment dat, dar tot el le-a dat acum o fărâmă de speranță prin oamenii care, impresionați de povestea lor le-au întins o mână și i-au scos la lumină.
Citește și: Scandalul palmierilor din Sectorul 3 al Capitalei continuă. Viceprimarul Lucian Judele: „A luat și mandarini, portocali, măslini”
Mai fericiți ca niciodată: în sfârșit, în casa lor unde se aprinde lumina, nu mai intră vântul și nu mai bate ploaia. Așa îi găsim azi, după ce și-au luat adio de la casa din chirpici pe care tatăl, singur, cu mâinile lui, a ridicat-o așa cum a putut.
Neînțelegerile care s-au iscat în ultima perioadă între părinții și bunicul copiilor, pe numele căruia era terenul de sub casa din chirpici, i-a determinat pe cei de la asociație să se îndrepte către o nouă locuință. Nu e cea mai nouă sau cea mai dotată, dar au găsit în ea lumina de la capătul tunelului, care până mai ieri, nici măcar nu li se arăta.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Citeste si: S-au trezit cu un liliac în dormitor și apoi le-a murit copilul- antena3.ro
Citeste si: Iranul cere pacea în Orientul Mijlociu, la câteva zile după ce a atacat Israelul. Apelul lansat către Occident- wowbiz.ro
Citește și: România va fi lovită de furtuni și ploi violente
Nu au avut niciodată o casă a lor, iar acum fericirea e cu atât mai mare pentru că au ajuns să locuiască singuri și să iasă din beznă. Copiii împărțeau aceeași cameră cu pereți din pământ, cu bunicul lor. Acum, fiecare are camera lui, ne spune mama fericită.
Au ieșit din beznă la lumină cu sprijinul oamenilor cu suflet mare
Privindu-i, ascultându-i, nu ai cum să nu te întrebi: trebuie să ai de toate ca să fii fericit sau trebuie să te mulțumești cu ce ai? După o viață dusă la lumina lumânării, copiii abia acum încep să învețe să folosească telecomanda, de la un televizor vechi, pe care îl descoperă curioși.
Și cu lumina din tavan s-au acomodat greu, după mulți ani de stat în beznă, ne spune parcă rușinată mama.
N-au nici aici cine știe ce condiții, și alții, poate să fi fost în locul lor, nu s-ar fi mulțumit cu atât, dar lor nu le mai trebuie nimic mai mult. Sunt fericiți și împacați cu ce au primit și încearcă să facă rai din ce au.
Citește și: VIDEO- Activități recreative pentru dezvoltarea copiilor
Citeste si: Cine poate beneficia de ajutoarele de încălzire 2024-2025. Care este termenul limită pentru depunerea cererilor de încălzire- kfetele.ro
Citeste si: Dorian Popa dă lovitura în industria alimentară! Pizza care ii poarta numele, epuizată încă de la lansare. Cât costă cel mai nou produs al artistului- radioimpuls.ro
Citeste si: Dispariţii misterioase în Rusia. Putin îşi arestează cercetătorii care au inventat rachetele hipersonice- antena3.ro
Familia Opriș locuiește aici de aproximativ o lună, dar mama deja și-a pus la punct gradina cu legume și zarzavaturi. E optimistă, harnică și plină de viață, chiar dacă viața nu i-a dat mereu ce și-a dorit.
În timp ce mama se ocupă de brazda de legume, tatăl are grijă de calul pe care l-a primit tot în urma donațiilor. Fără el n-ar avea cum să aducă un ban în plus în casă. Animalul le e cel mai mare sprijin.
Citește și: Povestea Ionelei, îngrijitoarea de bătrâni din Austria, care este mândră de meseria sa: „Am renunțat la viața mea”
Povestea familiei Opriș nu e doar un caz social, o poveste amară dintr-o Românie uitată, e mai mult de atât: e lecție de viață pentru noi, cei mereu nefericiți, veșnic nemulțumiți, noi cei care ne dorim în fiecare zi altceva și uităm să ne privim în jur, să apreciem ceea ce avem, să înțelegem că fericirea e în noi și nu în jurul nostru.
