În România educată, pentru mii de copii să aibă parte de carte e o adevărată provocare. N-au nicio altă vină decât că s-au născut acolo unde sărăcia ucide speranța sau în cătunele în care s-a pus demult lacătul pe școală. E și povestea lui Ionuț și a lui Timotei, doi dintre copiii care au înțeles că șansa de a avea un viitor mai bun decât prezentul este să meargă la școală, indiferent cât de greu le este.
Ne-a luat ceva timp până să ajungem sus, în vârf de munte, la ultima casă din comuna Ceru Băcăinți, în Alba. O gospodărie agățată parcă într-un cui invizibil, undeva între cer și pământ, într-un loc binecuvântat și inundat de verde.
E universul lui Ionuț, singurul copil al familiei Barjica și singur în locurile astea.
„- Ce-ți place ție cel mai tare aici, sus, la munte?
- Aerul curat, animalele...
- Dar crezi că tuturor copiilor le place așa mult la munte?
- Nu chiar toți. Care-s învățați la oraș, le place mai mult acolo, pe telefoane, prostii, se omoară...
- Pe tine nu te atrag treburile astea, telefoanele, tabletele, jocurile?
- Nu prea.
- De ce?
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
- Stai toată ziua cu ele, îți strici ochii. Devii orb”.
E mai liber decât multi copii de la oraș, numai pașii lui mai aleargă prin iarbă la deal și la vale, și numai el mai îndrăznește să spargă liniștea cu cântecul de clarinet care îi e atât de drag.
Cât e ziua de lungă, puștiul își împarte timpul între școală ți treburile în gospodărie. Îi sunt dragi animalele pe care le consideră prietenii lui de joacă. Le știe pe fiecare în parte și are grija de ele, așa cum a văzut la părinții săi.
Viața lor e tot un du-te- vino de la munte, jos în vale, în sat și invers. Munca e lege aici și fără ea, n-ar avea din ce să trăiască.
Copilul are drag de carte, deși în fiecare zi bate un drum lung și greu până la școală. Într-una din lungile zile de vară, când plimba turma pe dealuri, Ionuț a prins drag de fluier și așa a ajuns să cânte la clarinet.
Părinții au înțeles pasiunea lui Ionuț pentru muzică, așa că au făcut un efort și l-au dus la oraș, la cursuri.
Până să-și împlinească visul, Ionuț are un drum lung și greu de făcut.
De dragul copilului, însă, familia e gata să renunțe la animale și la tot ce înseamnă venit de pe urma lor. Părinții lui Ionuț sunt conștienți că băiatul are nevoie de carte înainte de toate, că fără școală n-are șanse să scape de viața asta grea, oricât de tare i-ar plăcea.
Și totuși, băiatul nu se simte nicăieri mai bine ca aici pe dealurile astea, pe care a crescut odată cu turmele familiei.
Citeste si: Veste excelentă pentru femeile din țara noastră! Cine poate ieși mai rapid la pensie- kfetele.ro
Nu e pentru el lumea asta mare pe care n-a văzut-o decât la televizor. Spune că nu i-ar plăcea să trăiască într-un mușuroi de furnici, așa cum numește el marile orașe.
Într-o casa mică, în care abia intră soarele dar nu și speranța, îl găsim pe Timotei. Un băiat firav, care duce pe umeri o povară mult prea grea, sărăcia, neajunsurile și problemele oamenilor mari din jurul său.
E prea mic să găsească soluții, dar deja matur ca să înțeleagă că soarta n-a fost deloc blândă cu el până acum. Lacrimile îi inundă ochii care îi spun povestea fără să mai fie nevoie de cuvinte.
Citește și: Duminică, de la ora 14:30, la ”Asta-i România!”, Uitați de lume, prinși în războiul altora
Părăsit de tatăl care se transformase într-un monstru pentru întreaga familie, băiatul s-a refugiat o vreme în brațele fratelui mai mare, care, la rândul lui, a fost nevoit să plece din casa părintească și să-și facă rost în lumea mare.
Rămas fără umărul de care avea nevoie să se sprijine, Timotei încearcă să meargă mai departe. Știe că numai cartea l-ar putea salva din amarul în care trăiește împreună cu mama și surorile sale.
Un stilou în mâna unui copil e o armă a binelui, iar mama știe asta. Ar merge până la capătul lumii, desculță, numai să îi știe pe ei bine, să aibă parte de carte, și să nu își plângă de milă când vor fi mari.
