In articol:
- A dus țesăturile românești la New York
- Și-a urmat sufletul și s-a întors în țară
- Străinii sunt uimiți de țesăturile tradiționale românești
Se spune că acasă e întodeauna acolo unde ți-ai lăsat sufletul. Și nu sunt deloc vorbe mari, sunt mii de povești de viață ale românilor, care într-o zi au ales să ia drumul înapoi spre casă, oricât de departe i-a dus viața.
A dus țesăturile românești la New York
Suntem pe ulițele satului Băița, în Hunedoara, un loc în care timpul parcă a stat demult în loc. Aici o întâlnim pe Florica Zaharia, de numele căreia se leagă unul dintre cele mai mari muzee ale lumii.
În urmă cu 40 de ani, împreună cu familia, persecutată de comuniști, reușea să fugă din România în Europa și mai apoi în America.
Citeste si: Asta-i România| În bezna sărăciei
Peste 20 de ani a trăit într-o țară străină, în care era nevoită să-și găsească un rost.
Nu va uita niciodată ziua în care a bătut la ușa primei agenții de recrutare a forței de muncă. Avea în mână niște țesături tradiționale românești, făcute de ea însăși. Grație lor, ușile Muzeului Metropolitan de Artă din New York i s-au deschis.
În două săptămâni, învăța deja meseria de restaurator de textile, o meserie încă în formare la acea vreme. A avut norocul sa fie omul potrivit in locul potrivit. Americanii căutau oameni din țările cu o cultură tradițională, iar ea, din fericire, crescuse lângă războiul de țesut.
A pus pasiune în tot ce a făcut, fără să se gândeasca la bani și asta avea să-i aducă faima internațională în domeniul restaurarilor de textile. În aproape treizeci de ani i-au trecut prin mâini țesături antice, adevarate capodopere ale lumii.
"O cârpă poate să devină obiect de artă. Multe dintre piesele de colecție, unele chiar foarte importante în marile muzee, au fost salvate din coșul de gunoi", ne-a spus femeia.
Și-a urmat sufletul și s-a întors în țară
Avea tot ce își dorea, dar dorul de acasă se țesea adânc în sufletul ei.
Și-a urmat sufletul și s-a întors la rădăcini. A lăsat în urmă tot ce construise ani de zile și a venit înapoi în satul din Hunedoara.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Din locurile acestea a decis să facă Rai. A transformat câteva gospodării vechi într-un Muzeu al Textilelor, unic în acest colț de Europa, în care ai impresia că te întorci în urmă cu o sută de ani. A adunat aici tot felul de obiecte vechi pe care oamenii le-ar fi aruncat și a decorat pereții cu țesături pe care nu le mai găsești nicăieri în lume.
Străinii sunt uimiți de țesăturile tradiționale românești
"Sunt obiecte din altă lume parcă, de care străinii care ajung aici sunt uluiți", ne spune Florica Zaharia.
Fiecare piesă are misterul ei și spune povestea mâinilor care au țesut-o, important este să știi să citești printre firele înșirate, rânduri, rânduri. Este o tradiție care s-a pierdut și de care copiii noștri nu vor mai știi peste câțiva ani.
Femeia ne spune că a învățat de la generațiile mai vechi această artă, iar generațiile noi nu mai sunt instruite în domeniul textil și consideră că prin munca ei lasă ceva important în spate.