In articol:
- Visul spaniol de a avea plantație de orez
- Spania și România, partenere de afaceri
- Orezăria l-a adus pe spaniol în România și l-a întors pe român acasă
- Rojiște e mai bogată ca niciodată
- Laudă românii, dar nu și sistemul de guvernare
Visul spaniol de a avea plantație de orez
"Părinții mei, bunicii mei sunt orezari, iar acasă, în Spania avem o fermă de orez și de acolo am preluat tot procesul.
Cum schimbă cultura de orez zona?
"În totalitate, de la săteni, până la câmp. Când am ajuns în urmă cu opt ani am pus primul disc pe pământ cu spaniolii.
Spania și România, partenere de afaceri
Faceți cunoștință cu Javier, spaniolul și Ion, ardeleanul. În urmă cu opt ani au plecat împreună din Spania ca să caute în România un teren bun pentru plantat orez, ceva ce nici nu știam că se poate crește la noi. Au găsit cel mai roditor sol pentru visul lor în Dolj, la Rojiște. Aici îi găsim și azi, trudind de dimineață până seara.
Javier Caballe provine dintr-o familie prosperă, din regiunea Cataluniei.
"Solar, porumb, munca câmpului. E un om deosebit, muncitor, îl vezi numai pe câmp. L-am văzut în câteva zile, când s-a urcat dimineață pe tractor, la ora 07.00, a coborât seara la ora 19.00. Avem multe de învățat. Nu prea mai sunt nici la noi în România. Ar trebui să fim mai educați și cu mult mai mult respect, unii față de alții. Educația cred că vine din sânul familiei. El e cu punga mare, eu administrez, dar nu fonduri, administrez orezăria. Noi trăim aici. In funcție de ce facem azi avem maine un beneficiu", a declarat un localnic despre munca de la orezărie.
"Mi s-a oferit posibilitatea să vin aici și să cultiv, am luat terenul, ca să facem o orezărie. Condițiile de aici sunt optime. Zona aceasta chiar este optimă pentru cultură. Eu am o experiență de mulți ani în Spania, la capitolul cultivare. Continui tradiția aici, chiar dacă este o diferență de climă și teren, dar este bun totuși locul pentru cultivare. Sunt momente când stau cu familia, dar sunt momente importante în care nu pot să merg", a spus Javier despre cultura de orez.
Tăcut, serios, disciplinat, Javier e și soldat și general în munca sa. Spaniolul și-a adus aici toate utilajele, a investit bani, timp și întreaga viață până la urmă.
Citește și: Începând de astazi, noutăţi importante în grilele de vară ale Kanal D si Kanal D2
Orezăria l-a adus pe spaniol în România și l-a întors pe român acasă
"Am plecat în Spania și de acolo am venit aici, după aproximativ 19-20 de ani. Și am opt ani cu ei, aici. Eu vorbesc spaniolă, mănânc spaniolă, mă culc în spaniolă, mă trezesc în spaniolă, dar sunt în țară la mine. Trebuie să fii serios ca să fii cu ei, nu ți-ar fi pus afacerea pe mâinile unui necunoscut. Am fost trei ani singur, apoi în pandemie chiar singur și am mers înainte", povestește cu lacrimi în ochi Ion Chindea.
Ca milioane de români, ardeleanul a lăsat țara și familia în urmă neștiind că într-o bună zi viața îl va aduce înapoi acasă. Întamplarea a făcut să îl cunoscă pe Javier și împreună au decis să înceapă povestea orezăriei. Aveau multe lucruri în comun, dar mai ales dorința de a face treabă bună. Asta i-a unit ca frații.
"Eu am lucrat foarte mulți ani în Spania. Am fost ca traducător. Am spus că stau un an și acel an s-a transformat în opt. E greu, dar e plăcut, sunt niște oameni deosebiți. Am undeva la 300 de zile pe an, trăiesc cu el, vorbesc cu el, face parte din familie, pentru mine este unul din părinții mei. Nu m-am așezat în birou, nu l-am lăsat nici măcar o clipă singur în câmp. Nu-l pierd. Colegialitatea este tată fiu. E ca și cum ar avea grijă de mine fiind copil mic și invers. Poți să trăiești într-o armonie extraordinară cu un străin despre care ai putea spune cu toate că noi suntem văzuți ca o țară săracă, dar noi, de fapt, suntem una dintre cele mai bogate țări din Europa. Nu ne-au privit niciodată de acolo de sus. E un lucru foarte mare să te trateze de la egal la egal, să nu fie o diferență între punga lui și cultura ta. Să rupi un colț de pâine să-l mănânci cu el împreună", a spus Ion Chindea.
Citește și: Mircea Zara, întâlnire de gradul 0 cu Madonna: "Direct în genunchi am căzut în fața ei!"
Rojiște e mai bogată ca niciodată
Venirea spaniolului la Rojiște a fost o lecție pentru toată lumea. Este o localitate mică, dar care înainte de ’89, se vorbea de ea, la capitolul agricultură performantă, tocmai pentru că aici era o plantație de orez. Tradiția a reînviat acum, iar oamenii sunt recunoscători pentru asta. Făcură ce făcură și i-au convins pe olteni că nu e nebunie, ci mare bogăție să aibă o orezărie pe plaiurile lor.
"Noi am încercat cu alte culturi, grâu, porumb, floarea soarelui, porumb, dar nu se pretau pe acest sol, nu se preta decât orez. Înainte să vină dânșii, aici s-a plantat orez pe vremea lui Ceaușescu. Dânșii au fost dispuși să-și bage banii aici, să investească. Vrem să fie o investiție pe termen mediu și lung. Suntem prieteni. Au tot sprijinul meu pentru ca aceste terenuri să fie cultivate", a declarat primarul din localitate.
Lăsând gluma, spaniolul a luat totul de la zero și a investit singur sute de mii de euro în amenajarea terenului, construirea de diguri și achiziționarea de utilaje. După ani grei de muncă a reușit să prindă 240 de hectare de orez în pământul prazului.
"Avem toată tehnologia adusă din Spania. Nu te poți atinge ca preț, pentru noi ca români, cred că este o avere. Eu unul nu cred că aș putea dintr-un salariu de administrator să-mi cumpăr un tractor. În primul rând, sunt foarte.. Statul ar trebui să aibă un aranjament cu băncile, agricultorii să fie ajutați mult mai mult, cu dobânzi mult mai mici. Dar acum, mi se pare că statul pune piciorul pe gâtul celui ce muncește. Vor să perceapă din nou taxe pentru agricultori și pentru oamenii de rând. Aș vrea să vină cineva, să investească așa cum a făcut-o Javier" au declarat ardeleanul și spaniolul.
Însă visul fermierilor este să dubleze suprafața cultivată, spun că nu pot produce cât ar putea vinde. 70 la sută din orezul cultivat la Rojiște ajunge pe piața din România, restul ia calea exportului. Însă extinderea nu e deloc ușoară.
Recolta se culege în octombrie, cu un randament de cel puțin 5 tone la hectar. Însă, deoarece prețul intern abia acoperă costurile de producție, orezul este exportat. E mult de muncă, dar merită tot efortul.
"E o viață de om. Orezul se naște, trăiește, înflorește și moare în apă și eu o văd ca pe o viață. Îți vezi viața aici, te naști, crești, rodești, ajungi la maturitate și mori, așa e cu orezul", a spus Ion Chindea.
Citește și: Fii „VIP pentru o zi”, în lumea fascinantă a televiziunii, la Kanal D2!
Laudă românii, dar nu și sistemul de guvernare
Pentru români, Javier are numai cuvinte frumoase, însă când se uită la sistemul care ne guvernează, spaniolul schimbă foaia.
"Țara asta are multe posibilități de a prospera, dar este nevoie să se facă un echilibru între salarii și prețuri. Nu este echilibrat salariul cu costurile vieții", a spus Javier.
"Mentalitatea se schimbă dacă vrei. Vedem multe lucruri afară, ne întoarcem aici și trăim în aceeași mârlănie. Vin aici, se întorc apoi, dar nu te gândești că tinerețea ta trece și nu ai nimic", a spus Ion Chindea.
Deși România are un potențial imens, produce foarte puțin orez. Doar 6.000 de hectare mai sunt cultivate cu această cereală, față de o suprafață de 6 ori mai mare înainte de anii ’90.