VIDEO - Asta-i România! Povestea lui Mircea Pascovici, tânărul care trăiește ca în anii 1900. Poartă baston, joben și mustață răsucită perfect
Într-o lume în care toți ne lăsăm prinși de mirajul tehnologiei, el a ales să rămână în trecut și să trăiască precum un trubadur de la 1900. Poartă joben, baston, mustață răsucită perfect și ascultă muzică la gramofon. Mircea Pascovici e un cetățean onorabil, are 20 de ani și e student de București. Pasionat de antichități și tot ce înseamnă eleganța vremurilor trecute, reușește să întoarcă toate privirile când iese pe stradă. Iată povestea unui „filfizon” al societății moderne.
Author: Maria Stiuca joi 29 februarie 2024 , 13:30
Ne dăm întâlnire cu Mircea în centrul Bucureștiului. La prima vedere avem impresia că am ajuns în mijlocul unei scenete de film alb-negru sau că ne-am întors în timp fără să știm, undeva, la început de secol.
Însă, personajul nostru ne asigură că e cât se poate de real, de asumat și tocmai a ieșit la promenadă după toată perioada încărcată de examene de la facultate. Cu jobenul pe cap, bastonul în mână și ochelarii rotunzi pe nas, tânărul recunoaște și el că e o apariție.
Mircea e din Oradea și de doi ani student la București, la Facultatea de Istoria Artei. Ne spune sincer că mereu a fost pasionat de alte timpuri, dar de puțină vreme s-a identificat cu un personaj de epocă.
Un suflet sensibil, completat de o mustață pe măsură.
„Eu mă îmbrăcam cât se poate de obișnuit. În treninguri și diferența era că purtam niște pălării. Întotdeauna am fost înconjurat de o atmosferă mai veche datorită bunicilor și rudelor mele.
Eu nu am avut multe rude, aproape deloc de o vârstă cu mine”, a explicat Mircea.
Fascinat de artă și istorie, se descoperă, se pierde și apoi se regăsește din nou printre vechituri și scrisori parfumate de dragoste! În vreme ce alții ca el se plimbă prin mall-uri, se distrează în cluburi, el preferă anticariatul și muzica de gramofon.
Cu cartea la subraț, cu atitudinea de gentilom mulțumit că și-a găsit cartea preferată la preț de chilipir, Mircea se grăbește spre căminul studențesc din celălalt capăt al Bucureștiului. I-ar fi plăcut să ia o trăsură, dar, în zilele astea, un troleibuz e totuși mai la îndemână.
Mircea ne conduce în camera lui de cămin. Aici, între pereții îmbrăcați în faianță ieftină, și-a făcut coltul lui de lume. Și-a adunat tot felul de lucruri care mai de care mai vechi și mai dragi sufletului lui boem.
Discul are o autistică excelentă, ne asigură Mircea în timp ce pregătește gramofonul pentru audiție.
Mircea și iubita lui și-au scris doi ani jumătate scrisori și bilețele de dragoste
Flacăra iubirii a cunoscut-o și el, că doar e la vârsta la care inima e zburdalnică. De pe un raft ne atrag atenția două fotografii: una mai veche și una mai recentă a Luluței, cum o alinta Mircea.
Timp de doi ani și jumătate cei doi amorezi și-au scris frecvent bilețele și scrisori de dragoste, până într-o zi când și-au dat seama că vremurile îi ajută și telefonul mobil e un mijloc mai rapid de comunicare decât plicul cu timbre.
Mai mult decât moda, aranjatul mustății este o manie care îi dă mari bătăi de cap. Îi ia zeci de minute câteodată să modeleze perfect firele rebele de păr. Nici nu concepe să iasă din casă cu mustața deranjată sau răsucită asimetric în colțul gurii.
Mircea e un tânăr altfel care încearcă să trăiască în același timp în trecut și în prezent, să facă punte între două lumi atât de diferite, să fie prezent și în ieri și în astăzi și asta nu e deloc ușor, o recunoaște chiar el.
Viitorul vrea să și-l lege tot de trecut. Când termină facultatea visează să se orienteze spre domeniul restaurării.
„Intenționez să urmez cursuri de restaurare de obiecte de artă. Cu alte cuvinte, mi-ar plăcea să devin un restaurator de tablouri pe pânză, ori de carte sau document vechi”, a explicat tânărul.
Până atunci se bucură de micile plăceri ale vieții: să colecționeze, să țină o petrecere cu ceai, să iasă la o piesă de teatru sau pur și simplu să-și facă promenada la șosea.