Se numesc Andreea și Cristina, dar noi am ales să le spunem prințesele din șură. Trăiesc într-o familie modestă și n-au nevoie de mult ca să fie fericite. Una e îngerul păzitor al celeilalte, diagnosticate cu o afecțiune nemiloasă. Copila are nevoie de supraveghere medicală periodică, iar părinții fac eforturi supraomenești să coboare cu ea din satul lor izolat de munte, pâna jos în oraș.
Pe familia Borgovan o găsim la poalele munților Bârgăului, într-o gospodărie modestă. O mamă suferindă încă din cei mai frumoși ani ai tinereții, din cauza unei afecțiuni nemiloase. Un tată care face tot ce îi stă în putere pentru a pune o pâine pe masă celor două copile- una bolnavă, cealalată îngerrul ei păzitor.
Destinul nu a fost niciodată de partea lor.
"Schizofrenie paranoidă îi zice la diagnosticul meu. Halucinații am avut, am început tratamente, mi-o tot schimbat doamna doctor și acum am tratament mai bun."
Boala s-a agravat când își purta în pântece primul prunc. La acel moment, doctorii au fost nevoiți să-i oprească tratamentul, pentru binele Andreei, fetița care avea să vină pe lume. Imediat după naștere, halucinațiile și-au făcut cuib în mintea ei. Mai urâte și mai intense ca oricând.
Și cum un necaz nu vine niciodată singur, familia avea să mai fie lovită o dată – la nașterea celei de a doua fetițe.
Cristina, un îngeraș cu parul blond și ochii verzi, a fost la rându-i diagnosticată cu o boala de care nu se va vindeca vreodată: sindrom down.Copila e mereu în centrul atenției familiei. Deși se exprimă greu, te fascinează prin puritate și drăgălășenie. E mereu cu zambetul pe buze și gata să împartă bucurie în jur.
Citeste si: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti- catena.ro
Citeste si: VIDEO- Asta-i România! Mai fericiți la sat decât la oraș
Bunica e și ea sprijin în casă, atât cât mai poate. Vreme de 20 de ani a lucrat pentru o familie dintr-un sat alăturat, unde avea grijă de vite. În același timp, ca să obțină un ajutor social, vara strângea gunoaie și iarna omătul de pe drum. Se descurcă și așa cu greu, dar s-a văzut nevoită să renunțe ca să aibă grijă de nepoțica bolnavă.
De când a văzut lumina zilei, Cristina o ține din tratament în tratament. Are nevoie permanentă de supreveghere medicală, așa că părinții trebuie să o ducă periodic la spitalul din Năsăud. Până acolo n-au însă niciun mijloc de transport. De aceea, toată vara, familia ei, din puținul pe care îl are, s-a zbătut să plăteasca un sofer cu 150 de lei, pentru fiecare drum.
Din fericire, starea fetiței se mai poate îmbunătăți. Datorită medicamentelor și a recuperării fizice, Cristina a început să meargă, să vorbească și să înțeleagă mai bine lumea din jur.
Deși tratatamentul este absolut esențial, acesta nu este compensat, astfel, familia Borgovan se chinuie să achite, o dată la 3 luni, aproximativ 300 de lei-o sumă infimă pentru mulți dintre noi, dar imensă pentru ei.
Acasă, Cristina are un inger pazitor – e sora ei mai mare, care o ajută și o susține în fiecare clipă.
Citeste si: VIDEO- Asta-i România! Trăiesc într-o casă veche de 250 de ani
Chiar dacă are doar 11 ani, Andreea, e sprijin pentru întreaga familie. Cât e ziua de lungă, muncește cot la cot cu tatăl ei.
E firavă, dar harnică și iute, așa cum sunt toți copiii munților. Acum, o vezi la fân, apoi, prin grădină, și imediat, în grajd, la animale.
Și, când termină cu treburile de om mare, Andreea se întoarce la bucuriile copilariei și zburdă pe dealurile din spatele casei. E fericirea și liberate pe care n-ar avea-o nicăieri în altă parte și pe care ține s-o împartă cu sora ei care are atâta nevoie de ea.
Familia Borgovan nu are un card bancar, însă cei care își doresc să îi ajute, ne pot contacta la adresa de email [email protected]
