In articol:
- O poveste de neclintit: Speranța și determinarea în fața unei crize de apă într-un cătun din Munții Buzăului
- Înșelarea unei comunități: Sătenii uitați de lume și ignorați de autorități în lupta pentru apă în curte
Bolnav și împovărat, nea Ion n-are încotro: trebuie să bată drumul blestemat zi de zi după o picătură de apă...vitală.
O poveste de neclintit: Speranța și determinarea în fața unei crize de apă într-un cătun din Munții Buzăului
„- Am căzut dintr-un pom și mi s-a frânt mijlocul. N-am căzut de la înălțime mare, de la vreo doi metri… când să tai o cracă, s-a rupt și am venit pe spate.
- La spital ați ajuns?
- Nu m-am dus la spital.
- Deloc?
- Nu, nu. M-am reparat cât de cât, dar tot așa am rămas”, povestește bătrânul.
Umple cu greu bidoanele, l-au secat și puterile, așa cum au secat și fântânile pe aici. Cu greu își urcă bidoanele în căruț și face cale întoarsă spre casă.
În casa șubredă ca el, bărbatul își duce amarul. Are coloana sfărâmată și abia mai găsește putere de la o zi la alta. A îmbătrânit singur în locurile astea unde numai sălbăticiunile și buruienile își fac adăpost. Tot ce-și mai dorește acum e o fântână și un bec la poartă.
Nea Ion nu este singurul în această situație. Și tanti Aurica își duce greul în fiecare zi.
La cei 83 de ani, tanti Aurica e mai în putere decât alții mai tineri. E rudă cu nea Ion și se ajută unul pe altul.
„- Să înțeleg că vă ajutați între voi.
- Noi ne ajutăm, da, are și el o mică gradină acolo, el mă ajută pe mine, eu îl ajut pe el.
- La ce vă ajutați?
- La porumb, la prășit buruiana. Roșii, astea, mi le fac eu, așa cum se poate. El face așa: se duce la pâine, se duce la medicamente tocmai în Niculești, 7 kilometri pe jos! Medicul de familie nu vine la noi, noi trebuie să mergem la el, că suntem bolnavi, trebuie să mergem la el, nu avem încotro. Dacă vrem să mai trăim, dacă nu, noroc bun!”.
Să muncească de dimineață până seara, asta știe de o viață și asta face și acum. Dacă n-ar munci, ar muri de foame și banii pe care îi primește de la stat.
Citește și: Un român a revenit în țară după 18 ani de stat în Spania. A înființat o orezărie împreună cu trei spanioli
Înșelarea unei comunități: Sătenii uitați de lume și ignorați de autorități în lupta pentru apă în curte
Coborâm iar pe ulița principală a cătunului și în dreptul unei case țărănești, găurită la temelie aveam s-o întâlnim pe cea mai chinuită bătrână din sat. Bărbatul a murit ars și din 5 copii a mai rămas cu doi, și ei plecați acum deparate. Bolnavă și singură, femeia abia se descurcă.
„- Ultimul stătea cu mine, mă mai ajuta, se mai ducea după pâine, mai îmi aducea o cană cu apă. Acum nu are cine, acum sunt singură. N-am decât un ajutor social, atât, și din ăla trebuie să iau medicamente, nu pot să stau fără medicamente. Ce să-și ajungă un ajutor social?
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
- În valoare de cât?
- 160 de lei… Mă rog de vecini să îmi aducă o cană de apă. Vine vecina mai îmi aduce mâncare câteodată, e greu”, povestește cu amar bătrâna.
Câteva case mai încolo, pe o uliță înghițită cu totul de pădure, se aud glasuri de femei revoltate. S-au strâns la un loc, înverșunate tare din cauza primarului care „domnește” în comuna Vintilă Vodă și care n-ar face nimic să aducă apă și până în satul lor.
Citește și: VIDEO- Asta-i România! Confruntarea arborilor: Prunii și corcodușii pierd teren în fața palmierilor
Femeile au lucrat în străinătate, fie badante, fie în restaurante, pentru o pâine mai bună. Acum s-au întors acasă ca să aibă grijă de părinții lor bătrâni și bolnavi, au investit acasă toți banii câștigați afară, sperând să-și facă viața mai ușoară. Dar tot la lighean au ajuns.
Uitați de lume, ignorați de autorități, sătenii nu mai trag speranța că vor avea vreodată apă în curte. Au îmbătrânit bătând poteca ce leagă casa lor de fântâna cea mai apropiată, acolo unde primarii ajung doar când au nevoie de voturi.