Intr-o incapere saracacioasa dintr-un sat din Giurgiu regasim opt copii care mananca din aceeasi paine. Sunt, insa, zile in care rabda de foame. Parintii se zbat sa ii creasca asa cum pot, dar de educatia celor mici nu are cine sa se ocupe. Doar patru merg la scoala.
Marius are 11 ani si este abia in clasa a II-a. N-a avut acte si de aceea nu s-a dus mai devreme.
Scoala nu tine si de foame, spune femeia, care se plange ca nu-i ajung 300 de lei pe luna sa cumpere numai painea cea de toate zilele. De haine, incaltaminte, carti si caiete, nici nu poate fi vorba.
Toti traiesc mai mult din alocatia copiilor, circa 900 de lei pe luna, si ce mai castiga parintii cu ziua.
Uite asa, destinele acestor copii se frang incet dar sigur. Ei sunt cei care risca sa devina viitorii analfabeti ai Romaniei.
E o prapastie in care se prabusesc tot mai multi. Profesorii confirma ca saracia e cel mai de temut dusman al scolii.
Nu intamplator am filmat acest reportaj in judetul Giurgiu. Aici, sunt cei mai multi analfabeti, portivit statisticilor oficiale. Urmeaza Ialomita, Teleorman si Calarasi. La polul opus sunt Brasov, Sibiu si Cluj.
In total, Romania are 245 de mii de copii si tineri care nu stiu sa scrie sau sa citeasca.
Programe de ajutor pentru cei care vor a doua sansa ar fi, doar ca nu exista si bunavointa din partea primarilor, care nu misca un deget pentru a sustine educatia.
Un lant al slabiciunilor pe care nimeni nu il rupe. Ministerul Educatiei nu urmareste evolutia programului A doua sansa. Dovada e faptul ca din 2016 nu exista nici macar statistici cu cati oameni au beneficiat de acest program.
Intre timp, analfabetismul face ravagii, caci specialistii il compara cu o boala care, netratata, se agraveaza in timp.