Viaţa infernală a româncei incendiate cu un cocktail Molotov într-un restaurant de lângă Paris! Frumoasa Lidia a povestit ce coşmaruri a avut când era în comă!
Românca incendiată într-un restaurant de lângă Paris se numeşte Lidia Pop.
Românca incendiată într-un restaurant de lângă Paris a trecut prin momente cumplite. Zilele trecute, presa din România a relatat că procurorii din Franța au finalizat ancheta într-un caz șocant, petrecut în urmă cu doi ani și jumătate, când o tânără din România a murit după ce restaurantul în care lucra a fost incendiat. Patru agresori au fost trimiși în judecată, fiind acuzați că au incendiat restaurantul „Transilvania”, din orașul Aubervilliers, incident în urma căruia o chelneriță româncă a murit, iar alta a fost grav rănită, relatează Le Parisien, citat de digi24.ro.
Incidentul șocant s-a petrecut în seara de 11 iunie 2017, atunci când trei indivizi mascați cu cagule au incendiat restaurantul românesc „Transilvania”. Atacatorii au turnat benzină în restaurant, după care au aruncat un cocktail Molotov. Clienții și angajații au rămas captivi în interior și mai multe persoane au suferit arsuri. Doina, o chelneriță de 21 de ani, din România, a suferit cele mai grave arsuri în urma incendiului.
Tânăra a fost două luni şi jumătate în comă, cu arsuri pe toată suprafaţa corpului, iar medicii nu au mai putut să o salveze. O altă ospătăriță, Lidia Pop, de 23 de ani, a suferit leziuni ireversibile. Anchetatorii cred că cele două fete au fost prinse în mijlocul unei reglări de conturi, însă nu au fost țintele atacului.( vezi cum a ars casa fostei iubite a lui Nicolae Guţă)
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Citeste si: Incendiu devastator la Baia Mare. Zeci de copii în pericol
Citeste si: Mădălina, fata din Tulcea arsă de vie şi plimbată între spitale, a murit în Belgia
Un prim suspect a fost reţinut la câteva zile după incidentul șocant. Este vorba de un bărbat care atunci avea 26 de ani, client al restaurantului, care ar fi comandat atacul. Cei trei bărbați care ar fi executat atacul au fost arestaţi o lună mai târziu. Au fost acuzați inițial de tentativă de asasinat în bandă organizată şi distrugere prin mijloace periculoase.
După decesul tinerei din România au fost acuzați de asasinat. La un an de la incident, Lidia şi-a spus povestea pe blog-ul ralucajensen.blogg.se: “ 12 iunie 2017- 14 iulie 2017. coma indusă. Ce să vă spun? A fost perioada mea de comă. Am experimentat coşmaruri care păreau incredibil de reale şi detaliate. O lună de somn adânc și parcă 10 ani de coșmaruri neînchipuite! Mi-a luat câteva zile după ce m-am trezit ca să-mi dau seama că nu au fost reale. Pentru un timp nu am avut niciun fel de amintiri "reale" despre cum ajunsesem în spital, deşi mi se explicase. Anumite lucruri spuse de cei din jurul meu în timp ce eram în comă s-au incorporat de asemenea în coşmaruri, dar cu unele schimbări. Sincer, mi-a fost mai greu să trec de coşmaruri decât să îmi revin fizic. Dar, am uitat un detaliu important. Când in sfârșit am deschis ochii după un profund și lung “somn”, familia era lângă patul meu. Ore, zile și luni de lacrimi pentru familia mea. Ore, zile și luni de nopți nedormite, fire de păr albe, etc. Mama se abținea să nu plângă. Era greu și uneori îi mai curgea câte o lacrimă pe obraz. Știam că plânge! Îmi era greu să văd. "Te rog să nu plângi! Sunt bine acum!" îi spuneam eu mimând, deoarece nu puteam să vorbesc. "Nu plâng, Lidia! Soarele e prea puternic și mi-a intrat în ochi!", m-a mințit ea cu vocea tremurândă!
Citeste si: Anunț pentru pensionarele din țară! Majorări de la 1 ianuarie 2025. Ce adeverință trebuie depusă- kfetele.ro
Românca incendiată într-un restaurant de lângă Paris: "Medicii erau rezervați"
"Era așa de palidă și de agitată. Știam și de ce, dar mă prefăceam că nu știu. Medicii erau rezervați în legătură cu șansele mele de supraviețuire, iar ea se ruga zi și noapte ca Dumnezeu să îmi mai dea încă o șansă la viață. O auzeam de fiecare dată când mă prefăceam că dorm. Mi se tăia respirația când vedeam că merge și plânge într-un colț, ca eu să nu o văd. Zile întregi de durere! O lună de zile nu am putut să vorbesc, două luni de zile nu am avut voie să beau și să mănânc. Toate îmi erau date doar prin perfuzii. Trei luni din patru, cât am stat în spital, jumate din dureri îmi erau ameliorate cu ajutorul unei anumite doze de morfină. Dar cealaltă jumătate o simțeam ca un cuțit ce îmi străpungea corpul încontinuu... Vestea pe care am primit-o avea să aibă un impact puternic asupra mea. Sora mea a venit la mine și mi-a spus: "Vreau să îți spun ceva! Domnica (așa o chema pe prietena mea cu care lucram la restaurant) a murit azi dimineață!" Nu îmi venea să cred. Nu voiam să plâng de față cu sora mea, așa că după ce a plecat am izbucnit în plâns. "De ce tu? Ai luptat 3 luni de zile pentru viața ta și acum aud că ai murit? Erai prea tânără, fată dragă!" Eram de-a dreptul șocată. Veștile rele nu încetau să apară. Avea doar 20 de ani! Îmi era greu și imi este greu în continuare să vorbesc despre ea la trecut. Începeam să îi simt lipsa pe zi ce trecea. "Acest coșmar, o să îmi rămână întipărit in minte toată viața mea. Au trecut patru luni și sunt în viață! Medicii sunt uimiți de felul și de rapiditatea cu care mi-am revenit. Mi-au apreciat curajul cu care am luptat pentru viața mea! Dumnezeu mi-a acordat o nouă șansă la viață. Ba chiar pot să spun că m-am născut a doua oară! E bine, Lidia! Însă și acum viața mea e în pericol. Inima nu pompează sângele așa cum ar trebui... În corpul meu se formează cheaguri de sânge. Sângele se coagulează foarte încet ceea ce înseamnă risc de hemoragie. Offf!", a mai scris Lidia.
"24 OCTOMBRIE 2017. Am ieșit din spital! Da, am ieșit din spital atunci, dar am fost transferată într-un centru de reabilitare. Ceva nou, cu multă lume de diferite origini. Îmi plăcea, dar îmi era și frică! Am început atunci să am activități de care nici nu am auzit. La ora 8 dimineața am fost trezită pentru a merge la duș. Într-un pat roz și pe roți, am ajuns în micuța baie. Nu aveam putere în picioare. La 47 de kg și 4 luni nemișcată din pat, era ceva normal! Îmi tăiau pansamentele lipite de carne. Mă durea, dar nu ziceam nimic, nimănui. Apa călduță se izbea de corpul meu sensibil și plin de răni. Mă rugam să se termine odată. Bandajată din nou, am fost ajutată să merg la exercitii. "Trebuie să mă pun pe picioare, trebuie să lupt și să mă fac bine!" îmi ziceam în gând. Zilele treceau iar eu eram tot mai bine. Dar hopa! M-a sunat avocata să îmi spună că au fost prinși 4 băieți și negrul acela care cică era “bodyguardul” restaurantului. Se pare că el a fost acela care a pus totul la cale. Era considerat cel mai periculos om și făcea trafic de droguri. În fine... Simțeam o ură imensă pentru fiecare în parte. Voiam să dorm și să nu mă mai trezesc. Cu timpul, am inteles că nu pot să îmi fac singură dreptate! Zilele treceau, dar durerile din suflet, nu! Lacrimi nu mai aveam!", a mai povestit Lidia.
Românca incendiată într-un restaurant de lângă Paris: "Mintea mea era în derivă"
"Mintea mea era în derivă, dar analizând situația, cu timpul mi-am dat seama că acea fată aeriană a coborât cu picioarele pe pământ. Da, eu sunt fata aia!! Am văzut că viața nu e decât un drum cu un peisaj care mereu se schimbă: uneori plouă, alteori vedem curcubee și uneori mai apare și soarele. Sunt ipostazele prin care ne poartă viața. Putem aduce trecutul și în prezent, sau în cel mai rău caz, să construim și un viitor la fel. Eu aleg să las trecutul acolo unde îi este locul și să nu permit ca o poveste nefericită să se termine în același fel. Am început să fac curat în viața mea. Am eliminat lucrurile și persoanele care simteam că mă trag în jos sau care mă țineau în loc. În spațiile care au rămas libere înăuntrul meu au intrat exact acele lucruri și persoane de care aveam nevoie să merg mai departe. În prezent, mă simt mult mai liberă și mai sigură pe mine. Am înțeles că dacă știu unde vreau să ajung, voi ști întotdeauna ce cale să urmez. Mai am mult drum de mers și am înțeles asta. Acum, viața mea nu mai e o călătorie spre moarte, ci mai degrabă una spre viață. Apreciez fiecare moment cu familia mea și prieteniile sincere. Apreciez viața și apreciez oamenii care îmi vor binele. Dar nu ajungeam aici fără ajutorul familiei care mă iubește și îmi oferă sprijin necondiționat", a mai mărturisit Lidia Pop.
Partenerii nostri
Te-ar putea interesa si
