Secretul neurologic din spatele a sute de iluzii optice a fost în sfârșit dezvăluit. Este vorba de contrastul simultan dintre culoarea și luminozitatea de fundal și imaginile din prim-plan.
Iluzii optice "de contrast simultan"
[Sursa foto: Live Science]Iluziile optice "de contrast simultan” se bazează pe modificarea fundalului imaginilor pentru a schimba modul în care percepem culorile și luminozitatea obiectelor din interior, spun oamenii de știință.
Un nou model de computer poate să fi dezvăluit exact cum ne păcălesc, scrie Live Science.
Citește și: Iluzie optică dificilă. Doar 2% dintre oameni pot vedea mingea de golf în 30 de secunde
„Iluziile de contrast simultan” sunt un grup larg de ilustrații înșelătoare care păcălesc oamenii să creadă că anumite părți ale unei imagini au culori diferite față de altele, când, în realitate, sunt de aceeași culoare.
Citește și: Poți să vezi numărul ascuns în imagine? Doar 2% dintre oameni rezolvă această iluzie optică
Efectul se bazează pe faptul că ilustratorul modifică luminozitatea sau culoarea din fundal, pentru a ne altera percepția asupra obiectelor din prim-plan.
De exemplu, în imaginea de mai jos, bara mai mică din mijlocul imaginii este de o singură culoare gri, dar pare a fi un gradient de nuanțe diferite, deoarece fundalul este mai luminos la un capăt și mai întunecat la celălalt.
Citeste si: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Un alt exemplu este iluzia Munker-White, afișată în imaginea de mai jos, în care 12 sfere apar în culorile roșu, violet și verde, dar sunt, de fapt, de aceeași nuanță de bej.
Iluzii optice "de contrast simultan"
Oamenii de știință știu în general de ce funcționează aceste iluzii de mai bine de un secol, dar în tot acest timp, experții nu au reușit să se pună de acord asupra modului exact în care ele păcălesc creierul.
Există două explicații posibile. Primul este că iluzia este creată de jos în sus, începând cu o activitate neuronală de nivel scăzut, care nu necesită o expunere anterioară la acest tip de iluzie.
Al doilea model al neurologilor este de sus în jos, ceea ce înseamnă că sunt implicate funcții mai înalte ale creierului și interpretează ceea ce creierul tău a învățat anterior despre luminozitatea și culoarea luminii de-a lungul timpului.
Într-un nou studiu, publicat pe 15 iunie în revista Computational Biology, o pereche de cercetători au folosit un nou model de computer care imită viziunea umană pentru a încerca să rezolve dezbaterea veche de mai bine de un secol.
Modelul, cunoscut sub numele de „modelul spațiocromatic cu lățime de bandă limitată”, folosește softul computerizat pentru a imita modul în care rețeaua de celule ale creierului, sau neuronii, care primesc pentru prima dată date de la ochi, începe să descifreze o imagine înainte ca aceste date să
fie trimise către alte regiuni „superioare” ale creierului, unde sunt complet procesate.Citește și: Iluzia optică virală. Obiectele încep să dispară sub ochii tăi
Modelul descompune imaginea în secțiuni, măsoară luminozitatea fiecărei secțiuni și apoi reunește acele evaluări într-un singur raport care poate fi trimis la creier, similar cu ceea ce se întâmplă cu vederea umană.
Frumusețea acestui model este că softul permite ca secțiunile individuale să fie procesate la aceeași viteză cu care neuronii umani le-ar putea evalua în mod fezabil, astfel încât modelul este limitat pentru a se potrivi cu propriile noastre limitări vizuale, coautorul studiului Jolyon Troscianko, de la Universitatea din Exeter din Marea Britanie.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
„Acest aspect al modelului este nou – nimeni nu pare să fi luat în considerare până acum efectul pe care l-ar putea avea lățimea limitată de bandă asupra procesării vizuale”, a adăugat el.
Mai exact, noul model ia în considerare cât de repede pot neuronii să „declanșeze” sau să transmită un mesaj către alți neuroni din rețeaua lor.
Cercetătorii au folosit noul lor model pentru a analiza mai mult de 50 de iluzii de contrast simultane pentru a vedea dacă programul ar identifica în mod eronat anumite părți ale imaginilor ca fiind de culori diferite, așa cum ar face o ființă umană.
În timpul acestor experimente, modelul a fost păcălit în mod constant să identifice culorile corecte, a spus Troscianko. „Colaboratorul meu [Daniel Osorio] mi-a tot trimis prin e-mail noi iluzii, spunând că nu crede că va funcționa cu acestea”, a adăugat el.
„Dar spre surprinderea și încântarea noastră, modelul a prezis în general iluzia în aproape toate cazurile.”
Deoarece modelul din computer este „păcălit” ca și creierul nostru de aceste iluzii, fără a avea puterea de procesare complexă echivalentă a creierului uman, savanții au tras concluzia că nici procesarea vizuală de ordin superior, nici experiențele trecute nu sunt necesare pentru ca aceste iluzii să funcționeze.
Acest lucru pare să confirme ipoteza de jos în sus cu privire la iluziile optice, care spune că doar procesarea neuronală la nivel de bază este responsabilă pentru caracterul înșelător al imaginilor, au concluzionat autorii.
