Această sărbătoare are o poveste aparte. Irod a fost cel care a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei.
Iar pentru că aceștia se temeau că Ioan Botezătorul ar putea să învie dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap. Astfel, Irod a poruncit ca trupul lui Ioan Botezătorul să fie separat de cap. Astfel, Irod a trimis ucenicilor doar trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia, capul fiind îngropat de Irodiada în curtea sa.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a stat îngropat în acel loc până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când prin doi monahi, a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar.
Tradiția spune că în timpul crizei iconoclastice, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, fiind adus apoi la Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta fiind cea de-a treia aflare a capului Sfântului Ioan.
În această zi, nu e bine să muncești sau să faci curat în gospodării.
Potrivit tradiției, pe 25 mai nu se taie nimic folosind cuțitul, totul trebuie rupt cu mâna.
Tot în această zi de sărbătoare, credincioșii nu vor consuma fructe și legume de culoare roșie, nu vor bea vin roșu și nici alte băuturi de această culoare.
De asmenea, nu se consumă alimente rotunde, deoarece amintesc de Capul Sfântului Ioan Botezatorul.
Cea mai puternică rugăciune pe care să o rostești în această zi de sărbătoare
„Sfinte Ioane, Sfinte Botezătorule, tu ai fost chemat de Dumnezeu, încă înainte de a te naște, să-i pregătesti pe oameni pentru venirea Fiului Său, iar mulțimile atrase de faima sfințeniei tale și de puterea Duhului Sfânt, ca cel al
profetului Ilie, primeau botezul pocăinței în semn de convertire la Dumnezeu.
Tatăl ceresc ți-a destăinuit pe Fiul Său, când a voit să fie botezat de tine și tu l-ai făcut cunoscut ucenicilor tăi, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Această chemare atât de mare, pe care Însuși Mântuitorul nostru a recunoscut-o, când a spus că nu s-a născut un om mai mare decât tine, nu te-a făcut mândru, ci ți-a dat cea mai adâncă smerenie, pe care ai exprimat-o cu aceste cuvinte: „Nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.
Și El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez!”
Tu ai voit să-ți jertfești viața pentru a apăra sfințenia căsătoriei, înfruntându-l pe regele Irod, care trăia nelegitim cu soția fratelui său. Te rugăm mijlocește-ne la Dumnezeu o sinceră convertire și o iubire puternică față de El, ca să-L urmăm tot timpul vieții noastre, iar la sfârșit să-L preamărim pentru toată veșnicia.