Strigăt spre cer de Crăciun: „Mami, ajută-mă!”. Povestea dramatică a unui copil orfan
Povestea dramatică a unui copil rămas orfan care riscă să rămână fără acoperiș deasupra capului. Mama sa a murit în fața lui, sora lui a decedat și ea, iar tatăl l-a părăsit pentru o femeie.
În Ajun de Mos Nicolae, când copiii se bucurau, sub privirea plină de dragoste a părinților, de cadourile primite, un băiețel se pregătea să-și viziteze mama. Drumul spre cimitir este un drum numai al lui. O cale cât o durere, măsurată în lacrimi și întrebări fară răspuns. Calcă apăsat, sigur, pașii săi sunt întipăriți în pământul ce înconjoară mormintele.
Andrei are 11 ani și a primit doar lovituri de la viață. Problemele lui ar fi pus în genunchi orice adult. Mama lui a pierit chiar sub ochii lui, sora sa a decedat anul trecut, la vârsta de nouă ani. Pe lângă asta, tatăl lui l-a abandonat. Minorul locuiește cu bunica sa, într-o locuință în care stă să cadă. Pentru că la el nu a venit Moșul, a mers să-și plângă durerea la cimitir.
I-a spus mamei sale tot ce a avut pe suflet: „Mami, mă vezi, mă asculți?! Ajuta-mă, bunica nu mai poate, iar eu nu știu ce să fac, dă-mi un semn- oricât de mic”.
A privit crucea pierdut și parcă aștepta un semn.
Povestea cruntă a micuțului Andrei
Andrei locuiește în satul Podenii Vechi, județul Prahova, într-o casă bătrânească cârpită an de an.
Când plouă, apele se prăvălesc de pe deal asupra lor, parcă vrând să le ia și ultimele lucruri pe care le mai au. În această casă crăpată de la fundație, inundată de viitură de nenumărate ori, cu un acoperiș pavat cu celofan, un copil de 11 ani trăiește o poveste cutremurătoare. Când avea numai 6 ani, mama sa a intrat în comă diabetică și a murit sub privirea plină de groază a băiețelului.
Sora sa s-a născut cu tetrapareză spastică și a fost martor neputincios la tot chinul fetiței până când și aceasta a pierdut lupta cu viața, la numai 9 ani. Chinul lui Andrei nu se oprește aici, tatăl său s-a recăsătorit și l-a părăsit. Bunica Rodica este singura care nu i-a întors spatele și se chinuie să-l crească dintr-o pensie de 500 de lei și ajutorul social de care băiețelul beneficiază de pe urma morții mamei.
Din cauza șocului, Andrei are probleme hormonale și coșmaruri, în fiecare noapte.
În fiecare seară, înainte de a dormi, Andrei spune o rugăciune. De multe ori, adoarme plângând. Privește trist patul gol în care cândva dormeau sora și mama sa.
„Mi-e atât de dor de tine!”, spune el printre lacrimi.
Când au venit să ridice trupul mamei nu l-a observat nimeni. Nu a putut să se miște. A stat și a privit cum oamenii aceia săltau trupul mamei în interiorul mașinii. După ce au plecat, a ieșit în drum și s-a rugat să îl ia și pe el. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Visele lui sunt bântuite.
„Mami, bunica plânge! Îi e frică că rămânem fără casă.
Tata nu ne ajută, a plecat. Nu mă interesează că nu vine Moșul, vreau doar ca bunica să fie fericită. Mi-e atât de dor de tine!”, spune copilul.
Bunica Rodica îl îngrijește cu drag. Și-a îngrijit și nepoata paralizată de când s-a născut și până în mormânt. Rodica Grigore trece prin clipe de coșmar.
Povestea tristă a bunicii
Femeia a rămas văduvă la 31 de ani. A promis în fața cerului că nu se va mai recăsători. Pe el il lăsase Dumnezeu, el va rămâne veșnic în sufletul ei. În urmă cu 4 ani, Dumnezeu i-a luat și fiica lăsând-o să îngrijească, singură, doi nepoți mici. Fetița era bolnavă, iar băiatul începea să prezinte semne de instabilitate emoțională. „Pe tatăl lui nu-l interesează chinul copilului", spune bătrâna.
Bunica este răpusă de durere. „Soarta m-a lovit rău, maică! Mi-a murit fata în brate, durere mai mare pentru un părinte nu există. În urma ei au rămas un băiețel și o fetița care s-a născut cu tetrapareză spastică. Numai eu știu cât m-am chinuit cu ea, sărăcuța. Era paralizată și trebuia schimbată, hrănită printr-un furtun, plămânii aspirați…. Și Andrei a fost martor la toate astea. Anul trecut, nepoțica mea a plecat lângă mama ei după o viața trăită în chin. Ginerele meu, tatăl copiilor, s-a recăsătorit și dus a fost. Mai vine pe la Andrei cu ceva de mâncare și cam atât. Nu-l interesează că băiatul lui stă într-o casă care poate să cadă peste el, că abia avem ce să mâncăm, că Andrei are coșmaruri și plânge”, a mărturisit ea pentru jurnaliștii paginii „România fără gură”.
Disperată că nu va avea unde să stea a încercat să construiască o casă cu mâinile ei. Cu pensia de 500 de lei, a făcut împrumut la CAR și s-a apucat să construiască singură o anexă în care să poată locui. „Cu mâinile mele am încercat să ridic câteva camere, să fugim din calea viiturii care va veni sigur și iarna asta. Dar iar nu am avut noroc! Și casa asta s-a crăpat de la fundație până la tavan. Nu știu ce să mai fac,încotro să o apuc”, plânge bătrâna.
Cele două suflete triste își găsesc alinare la cimitir, acolo porțile nu sunt niciodată închise. Bunica și-a învățat nepotul să aprindă primele lumânări.
Era mic, stătea alături de ea, în fața crucii din lemn afumat, și asculta revolta bătrânei față de soartă. Gesturile lui erau mecanice. Așeza o lumânare în pământul reavăn și încerca să-și amintească figura mamei. Parcă ar fi semănat cu bunica, parcă semăna cu el sau cu sora lui, plecată și ea la cer. Tot la cimitir, Andrei s-a maturizat.
Cei care vor să-l ajute pe Andrei și bunica lui pentru a-și repara căsuța și pentru a avea un Craciun fericit o pot face donând AICI: Asociația Povesti cu zâne și cu zmei RO11BRMA0999100093268115 BRMAROBU Banca Românească Câmpina- România https://asociatiazanesizmei.ro/?p=687