Sunt bunicii cuiva, parintii cuiva, dar au ajuns batranii nimanui, lasati in grija statului, intr-un azil in care isi traiesc ultimii ani din viata. Desi ar trebui sa aiba parte de o batranete linistita, acestia sunt victim colaterale in razboiul angajatilor.
Cu ochii vineti, acest batran spune ce il doare: nu doar capul, ci si sufletul. A ajuns fara sa vrea la mila altora, acum, cand ar avea cea mai mare nevoie de familia sa.
“S-au batut asistentele in cabinete. Si-au rupt parul din cap. Noi am venit aici sa avem liniste”, spune o femeie.
Iata ce se intampla in spatele usilor inchise: