Când se împodobește bradul de Crăciun: Tradiţii şi obiceiuri în Ajun
Când se împodobește, de fapt, bradul de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulara Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoașterea și bogăția,asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoașterii.
Author: Razvan Ilie vineri 18 decembrie 2020 , 13:57
Decorarea bradului este una dintre cele mai iubite tradiții din sezonul rece, însă puține persoane respectă data la care ar trebui făcut acest obicei milenar.
Oamenii își aleg momentul potrivit în funcție de timpul lor liber și dacă apare vreo ocazie specială în familie. Însă bradul ar trebui împodobit în Ajunul Crăciunului, anume în seara de 24 decembrie.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii alegeau în preajma acestei zile cel mai frumos pom de Crăciun și îl omagiau cu cele mai interesante decorațiuni pe care le aveau în casă. Din el nu ar trebui să lipsească steaua din vârf, având în vedere că simbolizează steaua apărută la Betleem.
Cât de veche e tradiția împodobirii bradului de Crăciun
Se pare că tradiția bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima data în Germania, cu peste 1200 de ani în urmă, când Sfântul Bonifaciu, care a convertit poporul german la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar.
Supărat de gestul acestora, Sfântul a tăiat stejarul, iar în locul acestuia a crescut falnic un brăduț.
Uimit, Sfântul a luat micul pom că un semn de credința în puterea lui Dumnezeu.
O altă legendă plasează originea bradului de Crăciun înaintea erei creștine, când copaci sau numai ramurile acestora erau folosite pentru diverse ceremoniale. Egiptenii își aduceau în casă ramuri de palmier, considerate simbol al triumfului vieții asupra morții, pentru a sărbători solstițiul de iarnă.
Cei superstițioși își atârnau ramuri de plante deasupra ușilor, pentru a fi protejați de spirite rele.
În secolul XII se obişnuia ca în ziua de Crăciun brazii să fie atârnaţi de tavan cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii şi abia două secole mai târziu creştinii practicanţi au început să decoreze brazii.
Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510.
În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii.
În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.
În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor.
În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.
Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie şi în casele muncitorilor englezi, atât din metropolă, cât şi din colonii.
În America, primul brad împodobit la Casă Albă a fost în jurul anului 1880, dar la scurt timp a fost interzis de președintele Theodore Roosevelt. Acestea a susținut că există pericolul unui incendiu, dar și necesitatea protejării mediului.
Britanicii nu au fost atrași inițial de ideea decorării caselor cu brazi. Însă după ce au văzut o imagine cufamilia regală în jurul unui brad de Crăciun, această tradiție a devenit o modă. Astfel, în 1850, Charles Dickens a descris pomul de Crăciun că fiind o tradiție destul de scumpă, la decorarea căruia se foloseau păpuși, bijuterii, jucării, sau chiar mici instrumente muzicale.
Tradiția bradului de Crăciun la români
Primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit de bona de origine germană a copiilor unui boier din Bucureşti. Bradul, împodobit ca în Germania, ar fi plăcut atât de mult musafiriilor încât din anul următor şi în casele lor a fost împodobit un brad de Crăciun.
Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat în 1871 pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta.
În „Memorii”, Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874, care a fost „de o frumuseţe strălucitoare” şi când, pentru prima dată au fost impodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice, şi întreaga lume bună a Bucureştiului a fost prezentă şi a primit cadouri simbolice.