Odată cu venirea sărbătorilor de iarnă, copii și tineri obișnuiesc să pornească la colindat, din casă în casă pentru a vesti Nașterea lui Iisus. Aceștia sunt recompensați cu nuci, covrigi, fructe sau bani.
Author: Alina Raducu marți 07 decembrie 2021 , 11:21
Obiceiul colindatului datează încă din cele mai vechi timpuri, la români. Se crede că zgomotele produse de bice și de buciume ar alunga spiritele rele: insectele dăunătoare, seceta, blestemele. Astfel, de Anul Nou, între alaiurile de colindători își fac prezența, capra, urșii, căiuții, moșii și babele.
Când se merge la colindat de Crăciun
Copiii încep să meargă cu colindul la casele oamenilor încă din 6 decembrie și până pe 7 ianuarie, adică de la sărbătoarea Sfântului Nicolae și până la Sfântul Ioan. Însă, cea mai importantă seară a colindelor este seara de Ajun, pe 24 decembrie, atunci când copiii încep să vestescă Nașterea Domnului Iisus Hristos.
Printre cântecele pe care copiii le intonează se numără: “În drum spre Viflaim”, „Steaua” “Nașterea Domnului”, “Vestirea Păstorilor”, “Închinarea Păstorilor”, “Închinarea Magilor” și “Pornirea Magilor după stea”.
Totodată, în seara de Ajun colindătorii merg cu „Steaua” care vestește nașterea Domnului Iisus, călăuzindu-i pe cei trei magi către Betleem. Aceste tradiții sunt moștenite din moși strămoșii, care le-au păstrat cu sfințenie și le-au transmis mai departe pentru ca sărbătoarea Crăciunului să fie plină de bucurie și evlavie.
Seara de Ajun este o seară magică și plină de liniște sufletească, dedicată nașterii lui Iisus Hristos.
Totodată, în această noapte, copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun, încărcat cu daruri pentru cei care au fost cuminți tot anul.
Această tradiție a colindatului este păstrată din generație în generație mai ales în mediul rural, acolo unde simbolurile vestirii Nașterii Domnului, fac ca sărbătoarea Crăciunului să-ți învăluie sufletul cu smerenie și lumină.
În folclorul autohton colindul de Crăciun reprezintă cel mai important ciclu al sărbătorilor traditionale, dar si cel mai bogat și frumos mod de manifestare în jurul celor mai importante sărbători ale iernii.
Când se merge la colindat de Revelion
De Anul Nou, cetele de colindători umblă din casă în casă și fac urări de sănătate, belșug, bucurie, aceștia primesc în dar colaci, vin, alte bucate tradiționale și bani.
Umblatul cu capra de Anul Nou face parte din tradiția populară în Moldova, Ardeal, Muntenia și Oltenia. În Oltenia capra e numită “brezaia”, din cauza înfățișării pestrițe.
Umblatul cu Capra ţine se face de obicei, de la Crăciun până la Anul Nou. Astfel, măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o zona a țării la alta: cerb în Hunedoara, colindul cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), iar aici obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Totodată, umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova și Muntenia de Anul Nou.
Pe când, în prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, aceste obiceiuri invocă prosperitatea şi belşugul pentru casa și gospodăria celui care primeşte colindătorii. În tradiția populară se spune că, cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.
De asemenea, sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate.
Cele mai multe dintre obiceiuri din preajma sărbătorilor de iarnă se păstrează și în prezent mai ales la sate, însă și în orașe pot fi văzute cete de colindători “mascați” și copii care bat din ușă în ușă cu sorcova. Acest alai de strigăte și urături se spune că speria spiritele malefice.