Când se sărbătorea de fapt Anul Nou la români. Nu întotdeauna românii au sărbătorit Anul Nou la trecerea din 31 decembrie spre 1 ianuarie. Fiind popor ortodox, am sărbătorit multe secole Crăciunul și Anul Nou după data acceptată de popoarele occidentale, împreună cu rușii, bulgarii, sârbii sau ucrainienii.
România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. Când se sărbătorea de fapt Anul Nou la români. Revelionul sau Anul Nou pe rit vechi se sărbătorește la două săptămâni după Revelionul pe rit nou. Printre țările în care Revelionul se celebrează pe rit vechi se numără Rusia, Ucraina, Bulgaria, R. Moldova şi alte câteva state. În fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, popoarele slave (sârbii, ucrainienii, rușii și lipoveni etc.),
Citeste si: Calendar ortodox decembrie 2020: Ce sărbătoare e azi?
Anul Nou pe rit vechi este sărbătorit de creștinii care fac parte din biserici ortodoxe, care nu au preluat calendarul Iulian îndreptat, precum şi de creştinii care nu au acceptat îndreptarea calendarului de către bisericile din care făceau parte, actfel, creându-se decalajul de 13 zile dintre sărbători.
În secolul al XVII-lea, pentru a regla modul de datare, s-a făcut reforma calendarului Gregorian, care a primit şi denumirea de Stil Nou. Noul calendar a fost adoptat treptat de toate bisericile catolice şi protestante, nu şi de bisericile ortodoxe, care în 1923, au adoptat calendarul Iulian revizuit.
Citeste si: Meme-uri de iarnă. Sărbătorile de iarnă vor fi mai vesele cu aceste imagini! Galerie foto
Bisericile ortodoxe (inclusiv Biserica Română) au început să sărbătorească Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului Gregorian. Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia şi Ierusalim, singurele care nu au acceptat noul calendar, au continuat să sărbătorească Crăciunul pe data de 25 decembrie a calendarului Iulian – 7 ianuarie în calendarul Gregorian. Așadar, cei care sărbătoresc Crăciunul și Revelionul pe rit vechi o fac la data de 7 ianuarie şi, respectiv, 13 ianuarie.
România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite.
Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României şi Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Alinierea la standardele europene era considerată o condiţie a progresului şi modernizării, în contextul în care, pe plan internaţional, se căutau soluţii pentru unificarea diferitelor unităţi de măsură. Aşadar trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie.
Citeste si: Ce este salcia energetică și la ce este folosită aceasta
Deși țările din Europa Răsăriteană au adoptat calendarul gregorian până în 1923, bisericile lor naționale ortodoxe folosesc în continuare calendarul iulian. La Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit.
Acest calendar este format dintr-o parte solară, care este și va fi similară cu calendarul gregorian până în anul 2800 și o parte lunară, cu ajutorul căreia se calculează astronomic Paștele la Ierusalim.
Citeste si: Piftie. Cea mai bună rețetă pe care numai marii bucătari o știu
Toate bisericile ortodoxe au refuzat partea lunară, continuând astfel sărbătorirea Paștelui conform calendarului iulian, (Biserica Ortodoxă Finlandeză folosește calendarul gregorian pentru sărbătorirea Paștelui).
Partea solară a calendarului a fost acceptată numai de unele dintre bisericile ortodoxe, și anume: Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963), acestea sărbătorind Crăciunul pe 25 decembrie calendarul gregorian, odată cu bisericile catolice.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucraineană și calendariștii vechi greci au continuat să folosească calendarul iulian pentru datele fixe, de aceea ei sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie calendarul iulian (7 ianuarie calendarul gregorian).
Pentru a obţine data corespunzătoare stilului nou, la data în stilul vechi se adaugă astfel:
- 10 zile pentru intervalul 4 octombrie 1582- 28 februarie 1700;
- 11 zile pentru intervalul 1 martie 1700- 28 februarie 1800;
- 12 zile pentru intervalul 1 martie 1800- 28 februarie 1900;
- 13 zile pentru intervalul 1 martie 1900- 1 octombrie 1924.
Obiceiul de a sărbători Anul Nou pe rit vechi se păstrează în țările din spațiul postsovietic, dar și în diferite colțuri ale Planetei. În Tunisia, Maroc și Algeria există un obicei asemănător. În urma numeroaselor devieri și erori calendaristice, Anul Nou pe stil vechi este menționat pe 12 ianuarie.
În unele zone din Suedia și România, noaptea spre 14 ianuarie este considerată una de poveste. Tot în această noapte se strâng în jurul mesei de sărbătoare și grecii. În partea de Vest a Marii Britanii, pentru o comunitate mică din Wells Anul Nou pe vechi este sărbătoarea bunei vecinătăți și a „ușilor deschise”.
În satele din Republica Moldova obiceiurile de Anul Nou pe stil vechi sau sărbătoarea Sfântului Vasile sunt păstrate cu sfinţenie. Cete de tineri colindă uliţele satului şi umblă din casă în casă cu „Pluguşorul”, pocnind din bice, cu talăngi şi buhai improvizaţi pentru un an mai roditor şi mai îmbelşugat. Tot în această seară, tinerii îmbrăcaţi în costume naţionale ori mascaţi mai dansează ,,Ursul”, ,,Calul” sau ,,Capra”, iar a doua zi, se umblă cu ,,Semănatul” şi cu ,,Sorcova”, obiceiuri ce datează încă de pe vremea dacilor. În popor, se spune, că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele.
În această zi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart dulciuri, nuci şi mere pentru ca în anul care vine să fie belşug în casă.
