Casa Poporului ascunde doua buncare antiatomice si un adapost antiaerian. Ceausescu se temea de razboi si si-a construit o fortareata fara egal
Casa Poporului, a doua cladire ca marime, dupa Pentagon, daca ne raportam la metri patrati, este un monument ridicat in Epoca de Aur. Constructia "gigant" de care toti turistii straini intreaba ascunde, in spatele opulentei intimidante, numeroase povesti. Unele sunt reale, altele un subiect bun pentru romanele de fictiune...
Edificiul din inima Capitalei a doborat de-a lungul timpului numeroase recorduri. Este a doua cladire ca marime din lume si totodata cea mai mare constructie administrativa de pe glob. Adevaratele comori din interiorul constructiei sunt numeroasele sculpturi de marmura. La acestea se mai adauga 700 de candelabre de cristal si usi sculptate din lemn. Nu trebuie sa uitam nici de laminatoarele din bronz tunat, dar nici de decoratiunile din interiorul incaperilor.
Alte elemente ale celebrei cladiri au trezit insa sute de povesti misterioase, legende si speculatii. S-a zvonit ca sub Casa Poporului ar exista un oras plutitor care ar comunica prin zeci de tuneluri cu alte zone cheie ale Bucurestiului.
Arhitectul Anca Petrescu a negat existenta unui astfel de oras insa a recunoscut ca au fost construite multe tuneluri prin care se iese din cele doua buncare antiatomice si din adapostul antiaerian.
Un alt zvon extrem de popular este cel conform caruia "fortareata lui Ceausescu" ar beneficia de o linie de metrou exclusivista, ipoteza confirmata de cativa lucratori Metrorex. Oficialii sustin insa ca exista intr-adevar un tunel intre Casa Poporului si Izvor, dar ca acesta nu ar fi gazduit niciodata o linie de metrou.
Ridicarea principalului obiectiv turistic din Romania ascunde si multa suferinta. In spatele grandorii si al dimensiunilor incredibile de care se bucura, Casa Poporului a fost un dezastru pentru cartierul Uranus, o parte a Bucurestiului vechi. Acolo traiau zeci de mii de persoane, in case modeste, cu gradini micute.
Ambitia extrema a "primului arhitect din stat" a fost motivul care a condus la o invazie a buldozerelor comuniste in cartierul linistit. Zona a fost pur si simplu stearsa de pe harta intr-un timp scurt, familiile fiind obligate sa se mute in blocurile din apropierea cartierului daramat.
Cativa dintre locuitori au fost sfasiati de modul in care au fost luati din casele lor si si-au pus capat zilelor. Tot atunci a fost debutul problemei cainilor maidanezi. Multi dintre cei goniti din locuintele lor nu si-au luat cainii pentru ca nici ei nu au avut unde sa se duca, asa ca zona s-a umplut rapid de maidanezi.
Pentru constructia impresionantei cladiri au muncit in jur de 20.000
de oameni. Timp de sapte ani, in trei schimburi, fara sa tina cont de canicula sau de ger! Un efort colosal care a fost rasplatit cu sume importante de bani, dupa cum spun arhitectii. In comparatie cu muncitorii de santier, arhitectii erau platiti mai prost, toti cu aceeasi suma. Dictatorul nu tinea cont de performantele intelectuale sau de proiectele fiecaruia.