Poezii de Corneliu Vadim Tudor. Pe 14 septembrie se împlinesc șapte ani de la trecerea în neființă a fostului politician Corneliu Vadim Tudor .
La șapte ani de la moartea fostului politician, scriitor și publicist Corneliu Vadim Tudor am pregătit o selecție de poezii scrise de celebrul politician român.
Cinci poezii scrise de Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor a deținut funcțiile de senator și europarlamentar. Totodată, el a fost cel care a înființat Partidul România Mare (PRM). În anul 2000 s-a clasat pe locul doi, fiind învins de Ion Iliescu.
Pe lângă funcțiile politice pe care le-a deținut, Corneliu Vadim Tudor a fost și poet. Acesta a fost discipolul poetului Eugen Barbu.
Citeste si: 7 ani fără Corneliu Vadim Tudor. Cum a fost comemorat „Tribunul” de către cele două fiice ale sale
A înființat revistele România Mare și Săptămîna (culturală a capitalei). A publicat 14 volume de poezie și proză, unul din ele, intitulat „Saturnalii” a fost interzis și retras de pe piață în anul 1984. Regimul comunist l-a interzis de două ori pe Corneliu Vadim Tudor.
Lui Eminescu
„Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut
ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume
O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost şi un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili şi cazanii, cu seve de neşters)
şi aţi crescut ca feţii-frumoşi, şi eraţi geamăn
Aţi păstorit o ţară, apoi, cu sceptrul minţii
bătut tot în luceferi, argint şi-onihinos
şi astfel cum Danubiul ne străjuieşte sudul
la nord stă duhul vostru cel sfînt şi mânios
luminăţia voastră, voi nu mă ştiţi, fireşte,
îngăduiţi-mi, însă, a mă-nchina la voi
să vă ating cu buze evlavioase dreapta
picioarele bolnave în mirt să vi le-nmoi
Şi orice vas de sânge din trupul meu nevrednic
în clipa când se lasă la chei, în zori de zi
să îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre
fără de care, doamne, nici c-aş putea trăi
îngăduiţi-mi, dară, să vă urez din suflet
somn lin, şi raiul dulce, şi cugetu-mpăcat —
încolo, neamul vostru e bine şi v-ascultă
aşa cum se cuvine s-asculţi de-un împărat!...”
Citeste si: A murit marele regizor francez Jean-Luc Godard
Stampă de toamnă
„A venit toamna, cu copaci desfrunziţi
Păsările se duc ca nişte copii nedoriţi.
Ploaia şi vijelia şi-au ieşit din ţâţâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă şi aur
Frunzele zornăie ca nişte monede-n tezaur.
Le scutură vântul şi cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paşte
Bacovia sudează ţigări printre sfintele moaşte.
Bunici zgribuliţi, cu copiii de mână
Merg iarăşi la şcoală – ce demon îi mână?
Prichindeii se vor ruşina cu ei într-o zi
Şi, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
Nu mai e nici un câine pe stradă
Aşa că şobolanii umblă cu covrigi în coadă.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Nişte primari cu sufletul greu
Ne arată că se poate trăi şi fără Dumnezeu.
Lumea nu mai are poftă de viaţă
Se mişcă maşinal pe stradă, la piaţă.
Toţi simt nevoia de comunicare
Înroşind telefonul mobil cu disperare.
Nici o speranţă nu se arată la orizont
Ne întoarcem acasă ca scăpaţi de pe front.
Nu sunt bani, totul costă de ne usucă
Tuturora ne vine dorul de ducă.
Dar unde să mergem? Peste tot e la fel
Astrologii anunţă un mare măcel.
Noul secol s-a molipsit de la cel precedent
E bolnav ca o scorbură în care se toarnă ciment.
Privesc în urma verii care-a murit
E dusă la groapă pe un dric aurit.
Iar caii mascaţi, în valtrapuri cu stele
Beau rouă din palmele mele.
Eu pun totul la suflet, îmi pasă
De cei nevoiaşi, care nu au nici casă, nici masă.
De copiii ce-aşteaptă transplantul dorit
Le-a căzut părul ca frunzele din pomul trăznit.
Mîngâi în gând pijamaua lor de diftină
Au branulă pe mâini şi sondă de urină.
Eu sufăr până la lacrimi şi nu mai sunt om
Când cancerul se deghizează în carcinom.
Aşa am pierdut eu un frate iubit
Când doctorii până în ultima clipă m-au minţit.
De ce sunt eu, Doamne, atât de lucid
Zidit de viu într-un ziar şi-un partid?
Nu mai am nici un fel de bucurie
Mă doare fizic atâta prostie.
Nici Biblia parcă nu mai pot s-o citesc
Cei ce se rugau pentru mine azi nu mai trăiesc.
Aştept să se-ntâmple ceva: în bine sau rău
Timpul îşi ascute toporul ca un călău.
Am ajuns să ne bucurăm, ca sculaţi după boală,
Atunci când răufăcătorii dau socoteală.
Fie că intră la zdup, sau crapă pe veci
Lumea aplaudă, ca la meci.
Nu-i creştineşte, dar e natural
Ca o eliberare nervoasă, dintr-un stress infernal.
E-un an blestemat, de ar trece mai iute
Îngerul vestitor are buzele cusute.
E toamnă din nou – ca un clopot în dungă,
Trist bate vântul şi păsări alungă.
Rămân numai vrăbii şi mierle-n păduri
Eroinele acestei devastatoare naturi.
Nu ştim ce ne-aşteaptă, dar putem bănui
Apocalipsa, oricum, va veni.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Iar din ciupercile atomice, puse-mpreună
Vom face cea mai picantă ciulama. Poftă bună.”
Citeste si: Mesaje de toamnă: Cele mai frumoase urări pentru 1 septembrie 2022
Cinci poezii scrise de Corneliu Vadim Tudor
Amintiri din copilărie
„Cînd se cînta Chopin pe Drumul Sării
cam la vreo zece ani după război
convoaie funerare şi alămuri
valsînd bacovian în pas de ploi
Procesiuni oprite la răspîntii
un pumn de bani se risipea în praf
copii desculţi îngenuncheau cucernic
scriind cu lacrimi primul epitaf
Şi iar pornea la drum cortegiul foamei
şi popii veseli miroseau a vin
un cîmp de lumînări cu foc albastru
se unduia precum un lan de in
Ieşea la porţi suflarea mahalalei
- o vizita doar moartea în alai!
Iar în vîltoarea marşului eroic
eu, unul, singur, mă gîndeam la cai
Precum călăii în valtrapuri negre
doar ochii mari clipeau nestăpîniţi
păşeau cuminţi pe arătura morţii
statui de bronz rămase de la scyţi
Ca nişte crunţi arhangheli ai dreptăţii
încălecaţi de-un înger nevăzut
trăgeau de la mormînt la leagăn brazde
să facă loc pentru un nou-născut
Nu pot uita acele vechi amieze
cu cai ca majordomii în livrea-
cînd moartea era fiica sărăciei
şi se cînta Chopin în mahala”
Citeste si: Mesaje de 1 septembrie 2022: Cele mai frumoase imagini cu text şi urări de toamnă pentru cei dragi
Istorie
„I-a fost dat acestei vetre de sfinţenii
să rodească pâine, vinuri de rubin,
blănuri pentru limba vânătă a iernii
şi din giuvaieruri tot cîte puţin,
vitele au crupe ca de minotaur,
zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,
dar acestui templu înnăscut în aur
i-a fost dat să fie jefuit mereu!
Potrivirea unei vitrege istorii
la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,
să vestim cu-o clipă mai devreme zorii
şiroind din răni ca soarele-n apus.
Inima atâtor preacinstite naţii
fără jertfa noastră ar bătea mai rar –
tuturor le-aş spune: tălpile pupaţi-i
neamului acesta brav şi legendar!”
Citeste si: Prima zi de toamnă 2022: Mesaje şi felicitări frumoase pentru prietenii tăi
E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...
„E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veşnice-n munţi s-au topit
E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii şi pier
şi cei nenăscuţi tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer
Oh, Doamne, şi umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde
Tu vino cu mine, femeie, îţi jur
te-oi face să rîzi şi să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...”
Citeste si: Zece citate superbe despre singurătate. Te vor pune pe gânduri!
