Costin Gheorghe, unul dintre cei mai cunoscuți concurenți de la Exatlon, se află într-o autoizolare, datorată coronavirusului, motiv pentru care, de luni,a început să facă un jurnal prezentat de WOWbiz.ro
Costin Gheorghe, faimosul de la Exatlon care se află de două zile într-o autoizolare, a decis să scrie un jurnal, prezentat în exclusivitate de WOWbiz.ro, în care să prezinte cele 14 zile în care va sta departe de cei dragi, doar între patru pereți. Decizia a fost una personală, pentru a-și proteja familia și prietenii la întoarcerea din Spania, acolo unde a fost pentru a onora un contract.
A doua zi...de singurătate
”Marti 17 martie
Am decis să țin un jurnal mai amănunțit.Dacă nu pe minute, pentru că este imposibil, macar pe ore. Timpul trece greu dar am descoperit că o preocupare cronofagă este pregătirea mesei de prânz. Nu sunt un as dar mă străduiesc. Îmi pare rău acum că nu am fost mai atent atunci când gătea mama dar ceva parcă s-a prins de mine.
ora 9.00
Sună la ușă. A sosit o cunostinșă cu produsele alimentare comandate aseară de mine. Am încercat inițial să apelez la o firmă care face livrări dar din păcate am primit cel mult un sfert din ceea ce solicitasem. Așa că m-am reorientat repede și am găsit mulți amici dornici să mă ajute. Și m-am aflat în fața unei alegeri grele. Căruia dintre ei să îi spun că va sosi celălat cu pungile pline. Dar am găsit soluția. Astăzi mă ajută X mâine Y. Nu mi-au zis nimic dar sunt convins că fiecare dintre ei și-a dat seama că nu e momentul să strâmbe din nas. Voi avea nevoie de toți cei care vor dori să fie alături de mine în aceste zile care abia se scurg asemeni unui vapor ce abia abia se pierde privirii dincolo de orizont. Dar se pierde până la urmă așa cum vor trece și aceste zile de autoizolare. Numai că e posibil să nu fie ultimele.
Am luat pachetul de la ușa apartamentului după ce amicul meu a plecat. Evit orice contact pentru a nu expune pe cineva la riscul unei interacționări. Și... prieten prieten dar în cursul acestei nebunii ce pare atotcuprinzătoare fiecare fuge de orice potențial pericol. Păi se ne apucăm de treabă. Scot produsele din pungi,le înșir pe masă și îmi adun gândurile. Stați liniștiți, nimic profund, doar încerc să îmi amintesc modul în care se face o ciorbița de perișoare. Deschid și televizorul, pentru că e liniște prea multă în apartament. Așa cum era de așteptat toate canalele de știri dau informații legate de evoluția infectărilor cu coronavirus. Aflu că o singură persoană,incredibil de iresponsabilă, a transmis virusul altor 20 de persoane. E un bucureștean care fusese la spitalul Gerota. Acum are dosar penal, spun jurnaliștii, dar o eventuală pedepsire nu cred că ar putea încălzi pe cei care acum suferă din cauza lui. Mamă... ce e și în Italia! Sper să nu se ajungă așa și în țara noastră.
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Alung repede sumbrul realității vizibile la TV prin apăsarea unui buton al telecomandei. Muzica,da, te mai înveselește. Am început să pregătesc ingredientele care sper că la final vor fi fost amestecate așa cum trebuie pentru a obține o ciorbiță de care deja îmi e poftă nebună. Și abia m-am apucat de treabă.
Ora 11.00
Hai că peste o jumătate de oră va fi gata și mâncarea. Ia uite-o și pe sora mea, Elena. Dau mai tare sunetul televizorului și încep să dansez pe muzica ei frumoasă. Pot face orice, pentru că nu mă vede nimeni. Dar e bine așa? Sunt în autoizolare de puțin timp, însă deja resimt din plin lipsa societății. Citeam undeva că omul e un animal social și că dacă îl însigurezi, și numai pentru câteva zile, va face aporape orice ca să se întoarcă printre ai săi. Dar printre oameni pot fi doar de la distanță, așa că deschid fereastra. Numai că străzile sunt puțin circulate. Traficul ucigător din Capitală s-a redus mult, doar pe trotuarul din fața blocului abia mai zărești trecători. Dar uite unul cu nevasta lui. Amândoi cară sacoșe grele din potbagajul mașinii. Și-au făcut provizii ca și cum ar urma un război nuclear. Nu îi înteleg, dar nu îi judec. Fiecare are dreptul să treacă prin această încercare așa cum crede de cuviință. Eu nu îmi voi transforma casa într-un depozit, pentru că sunt convins că e greu de imaginat că ne vom confrunta cu o foamete ca aceea de acum câteva secole. Dar pentru că noi nu am mai trecut printr-o astfel de criză avem reacții uneori...mă abțin să dau verdicte.
Ora 12.00
Bună ciorbița. Am reușit și aproape jumătate de zi a trecut. Sătul,mă așez pe canapea. Instinctiv, caut știrile sportive pe telefon. Nu tu campionat intern, nu tu meciuri internaționale, ba chiar văd că se amână și europeanul. Îmi spun amuzat că poate așa vom reuși să terminăm stadioanele pe care ar fi trebuit să joace sau să se antreneze naționale străine care urmau să vină în România. Asta dacă nu s-a întrerupt lucrul din cauza acestui virus care a scos o lume întreagă din minți.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Nu îmi găsesc locul. Mă mut de la un capăt la altul al canapelei și parcă nu mi se mai apare așa de confortabilă. Sau e doar neliniștea mea? O fi vreun film bun la televizor? Butonez plin de speranță, dar oferta nu e încântătoare. Cu toate astea, mă opresc din jocul degetelor ca să mă uit la producție americană ce pare a fi o comedie. Și așa mai trece și timpul.
18.00
Bunicel filmul. M-am amuzat de câteva ori și am așteptat un final pe care îl bănuiam încă de pe la jumătate.Așa e cu filmle americane. Aproape toate au un final fericit. Poate este o politică cinematografică peste ocean pentru a transmite mesaje optimiste. Uite la câte am timp să mă gândesc acum că efectiv nu am ce face.Cred că întrebarea ''Și acum ce să fac? ''o să devină repetitivă. Dar nu vreau să se transforme într-o interogație obsedantă. Mă mai uit la unul, și încă unul, să treacă vremea, mai vorbesc un pic și la telefon.
20.00
M-am revăzut cu fiica mea, așa o mai făcsusem și seara trecută, numai prin intermediul calculatorului. Îi dau sfaturi părintești, pe care cred că nu are niciun chef să le audă, tot ce vrea ar vrea să fiu lângă ea, și îi mai explic odată că nu se poate. Stăm de vorbă vreo oră, două, nu mai am noțiunea timpului, și apoi, o îndemn să se culce. Asta voi face și eu, nu înainte de mai vorbi cu câțiva prieteni la telefon. Mă întreb mâine, ce o să fac, deja este mult prea multă liniște și izolare, și e abia a doua zi. Cine știe, oameni buni care citiți rândurile mele, poate îmi puteți da sugestii...E complicat, nu aș fi crezut niciodată că este atât de rău și de greu să fii singur”
