În timp ce unele alimente ne plac și am vrea să le consumăm mereu, pe altele pur și simplu nu le-am pune pe masă sub nicio formă. Am putea crede că acest lucru este dictat de către papilele gustative, însă specialiștii spun că este vorba de cu totul altceva.
Mihaela Bilic, cunoscut medic nutriționist, spune că modul în care gustul unui aliment este perceput de organism are loc în creierul omului.
Citește și: A băut câte un pahar de vin la fiecare milă din maraton. Ce s-a întâmplat după 5 ore de alergare?
„Gustul e în cap, nu în gură! Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este și plăcere pentru simțuri. Percepția gustului are loc în creier și este o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros. Simțul gustativ apare încă din stadiul de embrion, însă numărul și diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte suntem cu toții diferiți când e vorba de gusturi.
Prin urmare, mai spune Mihaela Bilic, nu gustul produsului este cel care face diferența, ci modul în care este perceput de către oameni.
„Altfel spus, nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecție facem noi asupra lui. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment. Toate preferințele alimentare pe care le dezvoltăm sunt rezultatul experiențelor gustative avute de-a lungul timpului. Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii. Dacă îi obligați să mănânce sau nu gătiți pe placul lor un anumit aliment, riscați ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare.
Citește și: VIDEO- Cireșele sunt fructele vedetă ale sezonului, cu multe calorii
Atmosfera din jurul mesei și felul în care ceilalți membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat. Cel mai bun exemplu este gustul amar-există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta. În concluzie gustul se formează în cap, nu în gură și nu ține de aliment, ci de persoană! Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educația gustului se face în funcție de mediu și de contextul emoțional. Gustul se învață și se diversifică pe bază de experiențe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, a mai precizat medicul nutriționist.