De vorba cu Dr. Doina Hrehoret, unul dintre cei 4 chirurgi care fac transplant hepatic in Romania: Cum ajunge un ficat donat la pacientul in suferinta. Organul “traieste” doar 8 ore
De multe ori ni se spune ca traim in tara lui “nu se poate”. Auzim non-stop ca politicienii sunt corupti si fura, ca nu avem autostrazi, ca tinerii o zbughesc din Romania de cum s-au afisat rezultatele la BAC sau ca noi, astia de citim acum aceste randuri, suntem generatia de sacrificiu si sa ne ajute Dumnezeu sa fim sanatosi, ca medicii n-o vor face daca intram pe mainile lor. Va regasiti in cele de mai sus? Inclinati sa dati din cap a aprobare? Daca da, atunci va invitam sa parcurgeti randurile de mai jos, pentru a afla si ca “se poate”. Si se poate inca bine de tot, datorita unor doctori care au reusit sa plaseze Romania pe harta in care Dumnezeu face minuni prin mainile unor oameni. Unii talentati, e drept.
Webeditor: Mihai Dragan Author: I.A. vineri 16 martie 2018 , 17:27
Reporter: Totusi, mie nu imi iese socoteala cu cele 8 ore ale ficatului prelevat: 3 recoltarea, 2-3 transportul, banuiesc ca dureaza ceva si scoaterea organului ce urmeaza a fi inlocuit. Cum va incadrati?
Dr. Doina Hrehoret: Nu este simplu sa economisesti timp, nu detii controlul absolut. Oricand poate sa apara ceva neprevazut. Trebuie sa ramai flexibil, sa te adaptezi oricarei situatii si sa gasesti solutia optima.
De exemplu, daca conditiile de zbor sunt sigure si ora de aterizare este 8 dimineata, poti demara pregatirile pretransplant cu o ora inainte (monitorizare pacient, montare catetere, sonde, pregatirea campului operator etc) astfel incat in momentul aterizarii chirurgul sa poate face deja incizia.
Reporter: Si cand aveti doua organe in aceeasi zi si sunteti singura?
Dr. Doina Hrehoret: Eu sunt chirurg principal, iar chirurgul principal face pasii importanti ai operatiei (hepatectomia totala, reconstructia venei cave, a venei porte si a arterei hepatice).
Ulterior, echipa poate prelua partea finala a interventiei: reconstructia caii biliare, hemostaza si inchiderea pacientului. In timp ce echipa continua prima interventia, chirurgul principal se muta la al doilea pacient…
Reporter: Cat timp dureaza o operatie de transplant hepatic, in total?
Dr. Doina Hrehoret: In medie 6-8 ore, dar sunt si interventii complexe care dureaza 10-12 ore.
Reporter: Circula prin spital legenda ca ati fi donat chiar dumneavoastra sange unui pacient in timpul unei operatii?
Dr.
Doina Hrehoret: Ceva de genul... dar a fost cu multi ani in urma, in ‘97 cand eram rezident. Eram in sala de operatie, in timpul unui transplant si rezervele de sange s-au epuizat, starea pacientului fiind critica. Avand aceeasi grupa de sange am donat, fara rezerve, dar nu am fost singura. Toti colegii mei care erau compatibili au facut acelasi gest.
“Un singur organ salveaza doua vieti”
Reporter: Pana la ce varsta a pacientului se poate regenera un ficat?
Dr. Doina Hrehoret: Ficatul se poate regenera la orice varsta. Regenerarea ficatului in chirurgie reprezinta capacitatea acestui organ de a se hipertrofia (n.r. capacitatea organului de a se dezvolta) dupa o rezectie hepatica. Aceasta proprietate este utila in cazul transplantului cu fragment hepatic.
Reporter: In afara de transplantul propriu-zis, ce alte metode de a beneficia de un ficat de la un donator mai exista? Spre exemplu, un ficat poate fi impartit la doi pacienti?
Dr.
Doina Hrehoret: In lume, intotdeauna a exista o discrepanta intre numarul de donatori si numarul pacientilor aflati pe lista de asteptare. In aceste conditii s-au diversificat tehnicile chirurgicale, astfel incat un numar cat mai mare de pacienti sa poata beneficia de aceasta procedura medicala. Au fost realizate transplanturi cu fragment hepatic provenit de la donator viu sau prin impartirea unui ficat intreg de la donator in moarte cerebrala (si astfel un singur organ salveaza doua vieti).
In 2001, imi amintesc ca a avut loc la Fundeni un transplant “domino”. Ficatul de la donator in moarte cerebrala s-a impartit in doua fragmente inegale, care au fost transplantate unui copil si unei tinere cu hipercolesterolemie familiala (n.r. crestere anormala a cantitatii de colesterol in sange). Ficatul cu hipercolesterolemie (un organ marginal) a fost implantat unei paciente cu cancer hepatic, considerandu-se ca riscul aparitiei complicatiilor cardiace secundare bolii metabolice este mai mic decat speranta de viata a pacientei.
Aceasta doamna traieste si astazi, are o viata absolut normala, nu a facut recidiva la cancer, iar hipercolesterolemia este bine controlata prin tratament.
Reporter: Cum sta un chirurg cu experienta dumneavoastra si sute de transplanturi la activ cu vederea?
Dr. Doina Hrehoret: E normal la o anumita varsta sa-ti slabeasca vederea. Eu am inceput sa port ochelari dupa 50 ani. Sunt unele momente delicate in transplant (cum ar fi anastomoza arterial – n.r. stabilirea chirurgicala a legaturii intre doua vase sangvine) care impun oricum utilizarea lupelor. Nu e o placere sa porti ochelari in operatie, uneori e incomod sa stai 8-10 ore cu ei pe nas. Uneori glumesc cu colegii mei mai tineri si ii provoc sa ma ''enerveze'' pentru ca din cauza adrenalinei si concentrarii imi creste acuitatea vizuala.
Reporter: Rezidentii va calca pe urme? Au sanse sa devina chirurgii principali in interventiile de transplant hepatic?
Dr. Doina Hrehoret: Rezidentii din echipa mea sunt tineri care isi doresc sa evolueze, sa invete cat mai multe, sa faca performanta, fara, insa, sa sacrifice totul (familie, prieteni). Cred ca avem mentalitati diferite, suntem generatii diferite. Tinerii nu mai doresc sa isi dedice toata viata muncii, asa cum am facut-o eu. Ii inteleg si nu ii condamn, le respect decizia si ii incurajez sa faca ceea ce simt. Eu nu concepeam sa nu vin sambata si duminica la spital. Ani la rand nu am avut concedii si weekenduri libere. Si nu simteam nici o frustrare, din contra.
Revenind la intrebare, un chirurg poate face un transplant hepatic singur abia dupa ce a acumulat un numar important de interventii sub supraveghearea unui chirurg senior.
“Fiecare chirurg are propriul cimitir”
Reporter: De ce nu ati plecat in strainatate? Banuiesc ca ati avut oferte…
Dr. Doina Hrehoret: Da, am avut oferte, insa decizia mea a fost sa raman in tara si nu regret niciun moment alegerea facuta. In strainatate nu m-am simtit niciodata bine, niciodata ca acasa. Eu am obtinut un certificat european care imi da dreptul sa fac transplant oriunde in Europa, dar aici ma simt cel mai bine.
Reporter: Cat de tare va afecteaza pierdearea unui pacient?
Dr. Doina Hrehoret: Fiecare chirurg are propriul cimitir. Nu exista chirurg sau medic care sa nu fi pierdut macar un pacient. Este inevitabil! iti asumi acest lucru cand alegi aceasta profesie. Ca sa traiesti impacat cu aceasta povara, trebuie sa ai constiinta curata, ca ai facut mereu tot ceea ce ti-a stat in putinta pentru pacientul respectiv. Important e sa nu te crezi Dumnezeu, sa accepti ca nu poti rezolva toate cazurile si ca sunt lucruri deasupra noastra. Uneori, chirurgul tinde sa se creada Dumnezeu pe pamant si… nu este deloc asa. Daca Dumnezeu vrea ca un om sa traiasca, omul va trai. Noi, chirurgii, doar operam cu aceleasi fire, cu aceleasi maini, dar uneori pacientii traiesc, alteori, nu...
Reporter: Ati ramas prietena cu pacienti sau cu rude ale acestora?
Dr. Doina Hrehoret: Da, de multe ori! Imi propun adesea sa pastrez o bariera emotionala intre mine si omul pe care il ingrijesc, dar nu prea imi iese. Am ramas prietena cu multi pacienti. Suntem ca o mare familie. De multe ori ma intreaba ei pe mine cum ma simt, daca am mancat, daca am nevoie de ceva.
Reporter: S-a intamplat sa va imbolnaviti? Cum trece un medic care salveaza vieti peste propria-i suferinta?
Dr. Doina Hrehoret: Cand am o boala, trec repede peste ea. Nu am timp de asa ceva. Daca ramai marcat de ceva negativ in viata iti este greu sa treci peste. Eu am o filosofie: Conteaza calitatea vietii, nu durata ei.
Reporter: Mai circula o legenda prin spital. Toata lumea se mira ca ii stiti pe toti pacientii dupa nume, le cunoasteti bine diagnosticul, evolutia, fara sa va uitati in fise. Cum reusiti asta intr-o lume in care, de cele mai multe ori, medicii nu prea mai au rabdare?
Dr. Doina Hrehoret: Este vorba de experienta pe care o dobandesti in timp si de capacitatea de a intelege nevoilor celuilalt. Sunt lucruri pe care le-am acumulat in ultimii 20 de ani si am incercat sa le dezvolt continuu. Mi-am dat seama ca teama, frica de boala si suferinta a pacientului se transforma adesea in agresivitate si in neacceptare. De multe ori comportamentul pacientului este dificil inainte de operatie, e anxios si stresat, chiar egoist. Cand scapa de operatie, de stres, revine la starea lui de calm si relaxare, aproape nu-l recunosti. Caut sa am rabdare si sa il inteleg, pentru ca ma pun in “papucii” lui si imi dau seama ca nu e simplu deloc. Pacientul trebuie acceptat asa cum este, se afla intr-o situatie dificila, iar reactia lui nu trebuie luata personal. De multe ori am dezvoltat prietenii cu oameni aparent imposibili inainte de operatii. Dupa interventie i-am cunoscut cu adevarat si am descoperit ca sunt minunati.
“Eu nu tratez doar un organ, ci un om cu suflet”
Reporter: S-a intamplat vreodata ca un pacient sa refuze sa fie operat?
Dr. Doina Hrehoret: S-a intamplat adesea ca pacientii, dupa ce sunt informati ca trebuie supusi unei operatii dificile, sa spuna ca nu sunt pregatiti inca. Nu trebuie presati atunci, in acel moment, ci lasati in pace. Oamenii isi pun lucrurile in ordine, se duc acasa, isi iau la revedere de la rude, vecini, merg la notar, se impaca cu situatia. Apoi revin, linistiti. Intotdeauna s-au intors. Important e sa ii lasi pe ei sa decida, sa nu pui presiune. Mi s-a intamplat uneori chiar sa mut ziua operatiei, in cazul in care un pacient avea superstitia ca martea sunt 3 ceasuri rele. Ma gandesc mereu la confortul si linistea pacientului. Am realizat ca e foarte important sa fii impacat cu tine si sa ai confort. Sufletul e la fel de important ca trupul. Si am ajuns, odata cu acumularea experientei profesionale, sa inteleg ca eu nu tratez doar un organ, ci un om cu suflet.
Reporter: V-ati asigurat mainile?
Dr. Doina Hrehoret: Nu, dar sunt sigura ca Dumnezeu va avea grija de asta. Poate ca am o asigurare divina. Daca vreodata mi s-ar intampla ceva cu mainile sau cu ochii, inseamna ca mi-am indeplinit misiunea. Cata vreme Dumnezeu ma vrea in aceasta slujba, voi fi sanatoasa si apta de munca.
Ne-am despartit dr. Doina Hrehoret la intrarea in sectia din Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic “Dan Setlacec” a Spitalului Fundeni. S-a pierdut prin saloanele in care isi viziteaza de mai multe ori pe zi pacientii. Ii cunoaste pe toti dupa nume, fara sa le analizeze inainte fisele. Chiar si dupa ce iese din operatiile epuizante, mai gaseste resurse sa zambeasca fiecaruia, sa spuna cate o vorba buna. Ba chiar, isi face timp pentru tratamente simple, pe care le fac de obicei asistentele, cum ar fi un banal pansat. Nu o face pentru ca trebuie, ci pentru ca pacientii sa o simta aproape, sa inteleaga cat de mult ii pasa. O latura umana pe care a dezvoltat-o in timp, odata cu perfectionarea profesionala.
Si ca sa incheiem cu dezvaluirea unui mic secret, am aflat ce se intampla cu reputatul chirurg Doina Hrehoret cand sa rupe pentru cateva zile de spital si se intoarce acasa, la Botosani, unde o asteapta parintii. Stiti ce? Se transforma instant in Doina Turceac, dupa numele de fata, si redevine copilul mamei si al tatalui, cei carora le datoreaza sufletul.
